CONVERTIREA, DUMNEZEU ȘI ÎNTREGUL EU

De la Geneza și până la Apocalipsa, Scriptura este clară asupra faptului că transformarea denumită convertire este absolut necesară pentru ca oamenii să experimenteze mântuirea și să Îl cunoască pe Dumnezeu. Dacă nu ne întoarcem de la păcatele noastre spre Dumnezeu, dacă nu cunoaștem, prin propria experiență, ceea ce Biblia descrie drept circumcizia spirituală, supranaturală a inimii (Deuteronom 30:6; Romani 2:25-29), nu-L vom cunoaște pe Dumnezeu în sens mântuitor și vom rămâne sub judecata și mânia Lui (Efeseni 2:1-3).

Așa cum a demonstrat Tom Schreiner în cele două articole ale lui din această revistă, necesitatea convertirii este prezentă peste tot de-a lungul Scripturii. Ea poate să nu fie tema centrală a Scripturii, dar este în mod sigur un element fundamental pentru întreaga narațiune a răscumpărării, în special dacă ne uităm la termenii în care răscumpărarea este aplicată poporului lui Dumnezeu. Fără convertire, nu putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu într-un fel mântuitor. Nu putem experimenta iertarea păcatelor. Nu putem intra în Împărăția lui Dumnezeu și în domnia Lui mântuitoare.

Dar poate că încă mai putem pune întrebarea aceasta: De ce este convertirea necesară?

ÎNȚELEGEREA POPULARĂ ȘI ÎNȚELEGEREA BIBLICĂ A CONVERTIRII

Înainte de a oferi un răspuns acelei întrebări, merită să clarificăm faptul că noi nu vorbim despre „convertire” în sensul popular al cuvântului, ci în sensul lui biblic. Care este diferența?

Dacă vei căuta pe Google expresia „convertire spirituală”, principalele rezultate vor descrie ceva de genul acesta: convertirea constă din „adoptarea unei noi religii” sau „internalizarea unui nou sistem de credințe”. Aceste definiții consideră „convertirea” drept o schimbare în gândirea cuiva sau în perspectiva lui, în mare parte persoana rămânând fundamental aceeași. Dar nu aceasta este convertirea creștină.

Dimpotrivă, convertirea creștină depinde de lucrarea supranaturală și suverană a Dumnezeului Trinitar în viețile oamenilor. Prin convertire, Dumnezeu aduce oamenii de la moarte spirituală la viață. Acest lucru îi face capabili să fie dezgustați de lucrurile pe care cândva le iubeau – păcatul lor și răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu – și să se întoarcă către Hristos, punându-și credința în El.

TREI ADEVĂRURI CARE SUBLINIAZĂ NECESITATEA CONVERTIRII

De ce este absolut necesară această înțelegere a convertirii? Există trei adevăruri fundamentale care subliniază învățătura Bibliei privind convertirea, și care ne ajută să vedem de ce convertirea este atât de importantă în Scriptură, în teologie și în propovăduirea Evangheliei.

De asemenea, aș vrea să subliniez că aceste trei adevăruri sunt complet interconectate. Nimeni nu poate înțelege corect ceea ce Biblia ne învață despre convertire separat de înțelegerea corectă a celorlalte adevăruri, lucru care ne amintește că credințele noastre teologice sunt dependente unele de altele. Dacă ajungi să fii greșit într-un domeniu al teologiei, vei fi puternic afectat în celelalte domenii, și acest lucru se aplică în mod cert înțelegerii noastre privitoare la convertire.

1. Problema omului

Primul adevăr fundamental care întemeiază și oferă sens învățăturii biblice privitoare la convertire este perspectiva biblică legată de problema omului. Chiar dacă ființele omenești sunt create ca purtătoare ale chipului lui Dumnezeu și astfel posedă o valoare și semnificație incredibilă, noi ne-am răzvrătit, în Adam, împotriva Creatorului nostru, și astfel am devenit păcătoși ce fac obiectul mâniei lui Dumnezeu (Geneza 3; Romani 5:12-21).

Atunci când Biblia vorbește despre păcat și despre oameni ca fiind păcătoși, ea nu consideră că aceasta ar fi o problemă minoră. Nu este ceva ce poate fi remediat prin auto-corecție, prin mai multă educație sau chiar printr-o hotărâre personală de a deveni o ființă mai bună. Astfel de soluții, care sunt constant prezente în jurul nostru, subestimează colosal natura problemei omului, pe care Scriptura o descrie cu atâta putere și claritate.

Văzut din perspectivă biblică, păcatul nu este doar o problemă universală de care nicio persoană nu scapă datorită solidarității noastre în Adam, în calitate de reprezentant al legământului pentru noi (Romani 3:9-12, 23; 5:12-21; 1 Corinteni 15:22). Ea ne descrie în același timp pe noi ca păcătoși prin natura noastră și prin acțiunile noastre (Efeseni 2:1-3). În Adam și prin alegerile noastre, noi am devenit niște rebeli morali împotriva lui Dumnezeu, născuți în această lume ca niște creaturi decăzute. Aceasta este o stare pe care nu o putem schimba prin inițiativa și acțiunea proprie. Și, tristă realitate, este o stare pe care nici măcar nu am vrea să o schimbăm, dacă n-ar interveni harul suveran al lui Dumnezeu. În starea noastră de oameni decăzuți, noi nu doar că găsim încântare în păcatele noastre și ne împotrivim intenționat stăpânirii drepte a lui Dumnezeu peste noi, ci tocmai această împotrivire voită este dovada faptului că suntem incapabili să ne mântuim și să ne schimbăm prin propriile puteri (Romani 8:7). Drept rezultat, noi ne aflăm sub judecata și mânia lui Dumnezeu (Efeseni 2:1-3; Romani 8:1), fie că recunoaștem acest lucru, fie că nu. În păcatele noastre, starea noastră înaintea Judecătorului universului este una de oameni condamnați și vinovați (Ezechiel 18:20; Romani 5:12, 15-19; 8:1). Scriptura descrie această stare ca fiind moarte, atât spirituală cât și, în final, fizică (Geneza 2:16-17; Efeseni 2:1; Romani 6:23).

Mântuirea, remediul biblic pentru această problemă, întoarce tocmai pe dos această situație groaznică. Iar punctul decisiv al acestei întoarceri este convertirea.

Ceea ce avem nevoie în primul rând este un Mântuitor care să poată plăti pentru păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu și să satisfacă cerințele drepte ale lui Dumnezeu și judecata Lui împotriva noastră. Domnul nostru Isus Hristos, Dumnezeu Fiul cel întrupat, face exact acest lucru în lucrarea Lui pe cruce pentru noi. El satisface cerințele lui Dumnezeu, așa încât păcatele noastre sunt plătite pe deplin (Romani 3:21-26; Galateni 3:13-14; Coloseni 2:13-15; Evrei 2:5-18).

În plus, noi nu avem nevoie doar ca păcatele să fie plătite, ci avem nevoie să fim aduși de la moarte spirituală la viață, ceea ce conduce la o transformare a întregii noastre naturi (Romani 6:1-23; Efeseni 1:18-23; 2:4-10). Avem nevoie de Dumnezeul trinitar pentru a ne chema de la moarte la viață și, prin intermediul Duhului lui Dumnezeu, să ne dea nașterea din nou (Efeseni 1:3-14; Ioan 3:1-8). Avem nevoie de o înviere din morți asemănătoare învierii Capului legământului nostru, pentru ca astfel să fim făcuți capabili să ne întoarcem în mod voit de la păcatele noastre, să lăsăm deoparte împotrivirea noastră față de Dumnezeu și față de stăpânirea Lui, și să răspundem față de Evanghelie cu pocăință și credință (Ioan 3:5; 6:44; 1 Corinteni 2:14).

Concluzionând, convertirea este necesară pentru că ea este parte a soluției pentru natura serioasă a problemei omului, așa cum o descrie Scriptura.

2. Doctrina despre Dumnezeu

Cel de-al doilea adevăr fundamental care constituie temelia și care dă sens învățăturii biblice privitoare la necesitatea convertirii constă din învățătura Scripturii despre natura și caracterul lui Dumnezeu.

Așa cum am observat mai sus, aceste două adevăruri se explică reciproc. Problema omului există datorită a ceea ce este Dumnezeu, Dumnezeul Bibliei. Problema noastră poate fi văzută în adevăratele ei culori doar în lumina caracterului personal, neprihănit și sfânt al lui Dumnezeu.

Convertirea este necesară întrucât noi, fiind creaturi păcătoase și răzvrătite, nu putem sta în prezența sfântă a lui Dumnezeu. Păcatul nu doar că contravine caracterului lui Dumnezeu, care reprezintă legea morală a universului, ci el ne-a și separat de prezența Dumnezeului legământului nostru (Geneza 3:21-24; Efeseni 2:11-18; Evrei 9). Noi, care am fost creați pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pentru a trăi înaintea Lui ca vice-regenți ai Săi, stăpânind ca niște mici regi și regine peste creație spre gloria lui Dumnezeu, ne aflăm acum sub mânia și condamnarea Lui.

De aceea, fără ca acest caracter sfânt al lui Dumnezeu să fie satisfăcut prin jertfirea de către Dumnezeu a propriei Persoane, în Fiul Său, noi nu-L putem cunoaște în sens mântuitor pe Dumnezeu (Romani 6; Efeseni 4:20-24; Coloseni 3:1-14). Mai mult, nu este suficient să aibă loc o tranzacție legală, oricât de important este acest verdict pentru justificarea noastră înaintea lui Dumnezeu. Mântuirea implică în același timp îndepărtarea interioară a păcatului și transformarea întregii noastre naturi decăzute. Acest lucru începe atunci când suntem uniți cu Hristos prin lucrarea de regenerare făcută de Duhul Sfânt, care ne face capabili să ne întoarcem în mod voit de la păcat și să ne odihnim în lucrarea încheiată a lui Hristos, Domnul nostru.

Cu alte cuvinte, convertirea este absolut necesară pentru că Dumnezeu cere ca ființele create de El să fie sfinte după cum El este sfânt. De aceea, pentru a putea sta înaintea Lui, noi trebuie să ne îmbrăcăm cu neprihănirea lui Hristos, fiind transformați de puterea Duhului Sfânt și făcuți făpturi noi în Hristos Isus (2 Corinteni 5:17-21). Nu există nicio altă cale prin care oamenii să poată fi aduși înapoi la scopul creației lor și să se bucure de toate beneficiile noii creații, dacă păcatele lor nu sunt plătite pe deplin, dacă nu sunt născuți din nou prin Duhul și dacă nu sunt uniți cu Hristos prin credință.

Dacă ratăm să înțelegem ceva din sfințenia orbitoare a lui Dumnezeu, din neprihănirea Lui perfectă și din cerința Lui ca ființele create de El să acționeze ca fii ascultători și purtători ai chipului Său, nu vom înțelege niciodată de ce convertirea este atât de importantă în Scriptură. În plus, dacă nu înțelegem că această transformare, convertirea noastră, are loc doar datorită inițiativei suverane a Dumnezeului triunic al harului, atunci nu vom înțelege și nu vom aprecia niciodată profunzimea și bogăția dragostei lui Dumnezeu pentru noi, poporul Său.

3. Convertirea implică pocăința și credința – întoarcerea întregii noastre ființe către Dumnezeu

Cel de-al treilea adevăr fundamental care ne ajută să înțelegem învățătura Bibliei privitoare la convertire subliniază faptul că aceasta afectează întreaga persoană, și persoana ca întreg. Așadar, în Scriptură, convertirea implică atât întoarcerea de la păcat (pocăința), cât și întoarcerea către Hristos (credința). Ambele sunt necesare pentru convertire. Astfel, pocăința și credința sunt în mod corect considerate ca fiind două fațete ale aceleiași monezi.

Cu alte cuvinte, convertirea biblică nu este niciodată o simplă schimbare a perspectivei intelectuale care nu conduce la nicio schimbare în viața acelei persoane. Din nefericire, în multe dintre bisericile noastre, descoperim oameni care pretind că au fost convertiți, dar ei nu fac altceva decât manifestă o aprobare intelectuală față de Evanghelie, fără a demonstra schimbarea reală din viețile lor.

Scriptura consideră cu claritate acest fel de aprobare pur mentală ca fiind o convertire falsă (Matei 7:21-23). Dumnezeu cere un răspuns al întregii persoane față de El în calitate de ființe responsabile înaintea Lui: păcatul nostru este o răzvrătire a întregii ființe împotriva lui Dumnezeu, iar mântuirea creștină este o transformare a întregii persoane, literalmente o creație nouă. Convertirea implică atât întoarcerea de la păcat, cât și întoarcerea către Hristos, ceea ce cuprinde întreaga persoană – intelectul, voința și emoțiile (Faptele Apostolilor 2:37-38; 2 Corinteni 7:10; Evrei 6:1).

NU ESTE SUFICIENT SĂ-ȚI RIDICI PĂLĂRIA FAȚĂ DE ISUS

Convertirea nu este opțională, ci absolut necesară. Nu putem înțelege mântuirea și Evanghelia fără să avem o perspectivă robustă a convertirii.

Creștinismul nominal, care este atât de răspândit în bisericile noastre, nu este creștinismul biblic. Nu este suficient să-ți ridici pălăria în fața lui Isus, trebuie să experimentezi lucrarea suverană și plină de har a lui Dumnezeu în viața ta, care îți dă viața cea nouă și te face capabil, prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu, să te pocăiești și să crezi Evanghelia.

Înțelegerea greșită a convertirii se datorează adesea teologiilor noastre greșite. Remediul față de aceasta este să ne întoarcem la Scriptură, pe genunchi, cerând marelui nostru Dumnezeu să revigoreze din nou biserica Lui așa încât, în propovăduirea Evangheliei, bărbați, femei, băieți și fete să ajungă să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Hristos Isus, Domnul nostru.

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.