Evanghelizare & Evanghelia

CUM SĂ PREDICI EVANGHELIA LA ÎNMORMÂNTĂRI

De Brian Croft

Brian Croft este păstorul Auburndale Baptist Church din Louisville, Kentucky. El publică frecvent articole pe practicalshepherding.com, dar îl puteți găsi și pe twitter la @PastorCroft.
Articole
02.20.2015

Cel mai util sfat pe care l-am primit vreodată în legătură cu predicarea la înmormântarea cuiva necunoscut a fost următorul: „Nu predica despre persoana respectivă ca și cum ar fi mers în Rai. Nu predica nici ca și cum ea ar fi mers în Iad. Doar predică Evanghelia pentru oamenii care au venit acolo”. Acest principiu cuprinde în el slujba pe care o avem de făcut, indiferent de felul de înmormântare la care participăm. Ironic, chiar dacă noi ne focalizăm atunci pe amintirea și celebrarea vieții celui decedat, serviciul de înmormântare este, în ultimă instanță, îndreptat către cei care participă la el.

Predica este momentul în care Evanghelia trebuie prezentată cel mai clar. Ar trebui să ne simțim confortabil să vorbim despre răsplata cerească a celui decedat doar atunci când avem personal siguranța convertirii lui. Dacă există oricât de puțină incertitudine în mintea ta, ceea ce este aproape obligatoriu când predici la înmormântarea cuiva pe care nu l-ai întâlnit niciodată, cel mai bine este să te concentrezi pe predicarea Evangheliei pentru urechile celor ce te pot auzi. Este mai bine să te împotrivești ispitei de a oferi o mângâiere falsă pentru care nu ai o temelie solidă.

O predică de înmormântare nu ar trebui să depășească 20 de minute și ar trebui să sublinieze următoarele trei aspecte, preferabil prezentate dintr-unul sau mai multe pasaje ale Scripturii:

1) Recunoașterea nevoii de a fi îndurerat.

Relatarea biblică unde ni se prezintă învierea lui Lazăr de către Isus, în Ioan 11, poate fi utilă într-un mod special în acest sens. Dacă Isus a plâns la pierderea unui prieten, și noi ar trebui să plângem. Eu adesea împărtășesc cum tata ne-a fost alături, atât mie cât și soției mele, atunci când ne-am confruntat cu durerea pierderii de sarcină la cel de-al doilea copil al nostru. El ne-a îndemnat să ne luăm timp să ne plângem copilul, învățându-ne cum să facem acest lucru.

Nu presupune niciodată că oamenii conștientizează faptul că durerea este normală sau că ei știu cum să treacă prin durere pur și simplu vorbind despre persoana decedată pe care au iubit-o. În realitate, mulți nu vor să vorbească despre aceste persoane datorită durerii pe care o simt la pierderea lor. Mulți păstori recunosc că adesea, la ani după aceea, oamenii învață valoarea acestui proces, trecând peste durere cu ajutorul consilierii pastorale.

2) Fă cunoscută cu claritate nădejdea Evangheliei.

Nădejdea adevărată nu poate veni în mijlocul durerii fără speranța pe care noi o avem în Evanghelie. Iată de ce cea de-a doua și a treia parte a unei predici de înmormântare se focalizează pe lucrarea și Persoana lui Hristos. Orice text ai alege pentru mesajul tău, asigură-te că ești capabil să te concentrezi pe elementele clare ale Evangheliei: sfințenia lui Dumnezeu, păcătoșenia omului și judecata meritată de acesta, Persoana perfectă și lucrarea ispășitoare a lui Hristos pentru mântuirea noastră, și răspunsul nostru esențial cu pocăință și credință în Hristos.

3) Cheamă pe cei ce te ascultă să răspundă la Evanghelie.

Pentru a face acest lucru eficient și într-un mod adecvat, trebuie să te pregătești cunoscând cât mai multe lucruri poți despre cei ce te aud, ca și despre cel decedat. Trebuie să presupui că acolo sunt prezenți atât creștini, cât și necreștini. Trebuie să presupui că toți au venit cu niște idei preconcepute legate de felul cum oamenii primesc viața veșnică. De exemplu, eu am participat la o înmormântare la care 90 la sută dintre cei prezenți erau catolici devotați, o alta unde majoritatea erau mormoni, și o alta unde nimeni din clădire nu călcase vreodată pragul unei biserici.

Pentru fiecare caz, am explicat Evanghelia cu claritate, i-am chemat pe cei ce mă ascultau să se pocăiască de păcatele lor, să creadă în Hristos și să își pună nădejdea în El. Totuși, în fiecare dintre aceste situații diferite, am abordat chemarea lor de a răspunde Evangheliei într-un mod diferit, în funcție de ideile lor preconcepute cu privire la „Vestea Bună”. Încurajează-i să plângă. Predică Evanghelia clar și simplu. Ajută-i să înțeleagă nevoia lor pentru Hristos, întrucât moartea se află înaintea ochilor lor. Cheamă-i la pocăință și credință.

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

Altele etichetate ca: articles