Conducerea bisericii

Cum să îți schimbi biserica

De Mark Dever

​Mark Dever é o pastor da Capitol Hill Baptist Church em Washignton, D. C. e presidente do 9Marks.
Articole
12.30.2022

Păstorii mă întreabă adeseori: „Cum să facem ca bisericile noastre să se schimbe?” Foarte mulți slujitori și-au înstrăinat bisericile în încercarea lor de a produce o schimbare. Unii au fost chiar concediați.

Totuși, ca păstori, trebuie să conducem bisericile noastre către schimbare, chiar dacă o astfel de schimbare va fi deseori dificilă. Iată câteva sugestii despre cum putem stimula schimbarea: dă învățătură, stai și iubește.

DĂ ÎNVĂȚĂTURĂ ÎN VEDEREA SCHIMBĂRII

În primul rând, ideile cu care venim înaintea bisericilor noastre ar trebui să reiasă din Scriptură. Asta face ca amvonul să fie cel mai puternic instrument pentru schimbarea unei biserici. Predicarea expozitivă regulată a Scripturii este felul în care Duhul lui Dumnezeu lucrează în mod normal în inimile oamenilor.

Roagă-te ca, prin predicarea ta, Dumnezeu să îți învețe biserica legat de cum are nevoie să se schimbe. Este uimitor cât de des vrem noi, păstorii, să rezolvăm problemele înainte de a ne lua timp să explicăm problemele!

Foarte mulți păstori încearcă să forțeze schimbarea în bisericile lor – adesea fiind un lucru justificat pe ideea de conducere – când ar face mai bine să încerce să informeze biserica. Fraților, noi trebuie să hrănim oile ce ne-au fost date în grijă, nu să le batem. Dă-le învățătură.

Chiar dacă schimbarea la care te gândești este ceva corect, încă se pune problema dacă momentul ales este cel potrivit. A avea dreptate nu este ca un permis pentru acțiune imediată, lucru care mă conduce la al doilea punct.

STAI ÎN VEDEREA SCHIMBĂRII

Ideea de angajament pe termen lung este un lucru care dispare la locurile de muncă și acasă. Modelul generațiilor mai tinere nu este acea scară prefabricată de promovare într-o firmă, cu niște pași atent măsurați, ci mai degrabă el arată ca mozaicul țesăturii lumii, cât este ea de largă, cu alternative și opțiuni care par să se răsfire la infinit. Nouă ni se spune azi să prețuim varietatea experiențelor, înțelegând că fiecare dintre ele o îmbogățește pe cealaltă.

Noi, păstorii, trebuie să punem înaintea bisericilor noastre un model diferit. Trebuie să le învățăm că dedicarea este bună, indiferent că este vorba de dedicare în căsniciile și familiile noastre, față de prietenii și față de credința noastră, sau față de biserica ori comunitatea noastră. Doar în lumina unor astfel de angajamente pe termen lung (gândind nu în termenii câtorva luni, ci a zecilor de ani) putem ajuta bisericile noastre să își găsească prioritățile corecte.

Ca păstor, cea mai mare putere pe care o poți pune la lucru ca să ajuți la schimbarea în congregația ta nu vine prin personalitatea ta puternică, ci prin mulți ani de dare de învățătură, cu răbdare și credincioșie. Schimbarea care nu se petrece anul acesta poate veni anul viitor sau după zece ani.

În acest sens, alege-ți luptele cu înțelepciune, acordându-le prioritate cu atenție celor care au nevoie de timp pentru schimbare. Care sunt schimbările care sunt cel mai necesare acum? Care pot să mai aștepte? În general, păstorii au nevoie să învețe cum să gândească într-un fel matur, pe termen lung.

Angajamentele în slujirea pastorală pe termen lung îl ajută și pe păstor. Ele îl protejează ca nu cumva să vină cu un sac de trucuri, făcând după placul lui vreme de doi sau trei ani, după care să se mute în alt loc. În general, cu cât rămânem mai mult timp într-un loc, cu atât mai reali trebuie să fim – și acest lucru este bun pentru propriile suflete și pentru sufletele celor pe care îi slujim.

Cheia pentru schimbare este să rămâi într-o biserică suficient de mult timp ca să poți da suficientă învățătură în acea congregație. Dacă nu îți plănuiești să rămâi, atunci fii atent înainte de a începe ceva pe care va trebui să îl ducă la bun sfârșit cel care va veni după tine. Nu lăsa în urma ta congregația împietrită față de tine sau față de succesorul tău, sau chiar față de schimbare în sine.

Pe când eram tânăr seminarist, mi-am luat ca modele trei slujitori anglicani de la Cambridge. Toți aveau lucrări de predicare expozitivă în locuri-cheie pe termen lung – Richard Sibbes (în Cambridge și Londra vreme de 30 de ani), Charles Simeon (în Cambridge pentru peste 50 de ani) și John Stott (în Londra peste 50 de ani). Prin harul lui Dumnezeu, toți acești trei bărbați au zidit biserica în care au slujit și, prin credincioșia lor pe termen lung, au dus la ridicarea de generații întregi de slujitori.

IUBEȘTE ÎN VEDEREA SCHIMBĂRII

Ca să îți dorești schimbările corecte, ca să propovăduiești despre ele și ca să rămâi în același loc pentru suficient timp, trebuie să iubești. Trebuie să Îl iubești pe Domnul și trebuie să îi iubești pe oamenii pe care El ți i-a încredințat în grijă.

Clement din Rome a spus: „Hristos este de partea celor smeriți cu inima, nu de partea celor care se înalță pe ei înșiși peste turma Lui”. Din dragoste rezultă grija răbdătoare care îndreaptă iar și iar congregația către Cuvântul lui Dumnezeu.

Jonathan Edwards n-a fost cu nimic mai puțin credincios ca păstor din cauză că biserica lui l-a concediat. Unii dintre noi am avut parte de slujiri pastorale scurte și credincioase. Dar nu acestea sunt preocuparea mea de aici. În acest scurt articol, am încercat să îți îndrept atenția către unele idei prin care ai putea – prin dare de învățătură, prin a rămâne în același loc și prin a iubi – să îți conduci congregația către schimbarea biblică.

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

Altele etichetate ca: articles