Predicare & Teologie

DE CE SĂ PREDICĂM?

De Brad Wheeler

Brad Wheeler este pastor senior la University Baptist Church în Fayetteville, Arkansas, SUA.
Article
06.16.2015

În ultima săptămână am petrecut aproape 25 de ore pregătindu-mi mesajul pentru dimineața de duminică, din biserica noastră. Acesta a fost bazat pe 1Samuel 9-11, așa că probabil că mai bine l-aș denumi predică. În decursul acestei predici, am citit textul în întregime, apoi am vorbit vreme de aproape 40 de minute, explicând înțelesul lui și făcând aplicații pentru inimile celor prezenți. De aceea, poate că aș denumi-o mai bine predică expozitivă. Iar eu nu trăiesc în Anglia de dinainte de perioada iluministă și nici nu mi-am oferit predica drept omagiu pentru „Duminica predicării puritane” care s-ar afla pe calendarul anual al bisericii noastre. Ca să fiu deschis, pastorul nostru senior este dezgustat de acele calendare anuale, dar las subiectul acesta pentru un alt articol…

De ce să petrec tot acest timp concentrându-mă asupra Cuvântului lui Dumnezeu? Și de ce, ca adunare, să dedicăm o oră monologului meu (uneori dureros)? Am mai fost întrebat astfel de lucruri. Și am fost chiar mustrat cu blândețe de prieteni bine intenționați. Ei pun întrebări de felul acesta: De ce dați atâta importanță predicării prin comparație cu alte forme de închinare? Nu reflectă asta prejudecata voastră occidentală față de discursul rațional, argumentat și ordonat? Oricum nu-și amintește nimeni 95% din ceea ce spui. Cu alte cuvinte, spune ei, îți irosești timpul – și pe al nostru!

Cu toate acestea, înainte de a da la o parte Scriptura în favoarea creativității la adunarea de duminică a bisericii tale, dă-mi voie să-ți ofer câteva motive pentru care predicarea trebuie să fie nu doar prezentă în viața adunării bisericii locale, ci ea trebuie să ocupe un loc primordial.

POPORUL LUI DUMNEZEU SE ADUNĂ PENTRU AUZIREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

Indiferent dacă mă crezi sau nu, îți pot spune că, în mod natural, nu-mi place să stau jos și să ascult pe cineva. Mai degrabă aș fi motivat printr-un film, aș fi energizat de un solo zgomotos sau stârnit printr-o piesă de artă emoționantă. Dar modelul consecvent al Scripturii ne arată că poporul lui Dumnezeu se adună pentru auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. În timp ce El vorbește, noi trebuie să rămânem tăcuți.

Atunci când, în Exodul, Dumnezeu Își întemeiază relația cu poporul Său pe baza legământului, El a folosit cuvinte și a poruncit poporului Său să se adune pentru a auzi acele cuvinte (Exod 24:7). Chiar dacă Israel și-a avut vrăjmașii lui pe parcursul drumului care ducea către țara promisă, Dumnezeu a poruncit poporului Său să se oprească și să meargă 20 de mile mai la nord, până într-un punct în care erau două stânci, de-o parte și de alta a unei văi. Acolo, cu cei doi munți abrupți aplicându-se deasupra capetelor celor prezenți și formând un amfiteatru natural, „Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvântările şi blestemele, după cum este scris în cartea Legii. N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua în fața întregii adunări a lui Israel, în fața femeilor, copiilor şi străinilor care mergeau în mijlocul lor” (Iosua 8:34-35).

Acesta ar părea un lucru curios pe care cineva să-l facă în mijlocul marșului rapid către sud, dar amintiți-vă că războiul lor nu era unul obișnuit, iar acești oameni nu erau oameni obișnuiți. Cuvântul care îi crease este cuvântul care îi definește. Peste ani, când Iosia își conduce poporul înapoi la Domnul, el face acest lucru prin a citi „înaintea lor toate cuvintele cărții legământului, care se găsise în casa Domnului” (2Cron. 34:30). Când întreg poporul lui Dumnezeu se adună ca unul după exil, Neemia nu-i conduce într-o rutină de fitness, nici într-un exercițiu de pictură cu degetele, sau într-o meditație prelungită asupra unor icoane. Nu, ci el îi cere lui Ezra să se ridice pe o platformă de lemn (Neem. 8:4) și, în timp ce poporul rămâne la locurile lor (8:7), Ezra și cărturarii „citeau deslușit în cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau înțelesul, ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră” (Neem. 8:8).

Lucrarea publică a lui Isus, din Evanghelia după Luca, începe prin intrarea Lui în sinagogă, ridicarea sulului cărții lui Isaia, citirea acesteia și oferirea de învățătură din ea (Luca 4:14-22). În Faptele Apostolilor 2, oamenii nu sunt mântuiți printr-o șmecherie „evanghelică”, ci prin explicarea publică de către Petru a profeției din Ioel 2. Diaconii sunt aleși în Fapte 6 nu pentru ca astfel apostolii să își poată găsi timp pentru a studia ultimele tehnici de teatru sau pentru a-și face rost de ultimele haine de hipsteri, ci pentru ca ei să poată să se dedice astfel predicării Cuvântului lui Dumnezeu (F.A. 6:2). Pavel îl îndeamnă pe Timotei să predice Cuvântul (2Tim. 4:2).

Și aș putea continua la nesfârșit. Ochiul încântă, dar urechea dă putere. Nu avem nevoie de scene de teatru ca ale lui Tetzel, cu ilustrații ale porților Raiului și ale flăcărilor Iadului. Poporul lui Dumnezeu trebuie să se adune pentru auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

PREDICAREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU ÎI ÎNVAȚĂ PE CEI DIN BISERICA TA CUM SĂ CITEASCĂ ACEST CUVÂNT

Nu demult, David Wells deplângea faptul că evanghelicii nu mai au curajul de a fi protestanți. Astăzi, ne luptăm pentru a avea curajul de a fi, în orice sens ne-am putea gândi, creștini istorici. Când marele val cultural al sexualității și feminismului se năpustește asupra noastră, nu mai avem nimic de spus, pentru că nu credem că Biblia mai are, în final, ceva de spus, sau nu știm ce spune ea, ori nu a mai rămas pentru noi decât o colecție de istorioare morale, o versiune religioasă fabulelor lui Esop, pe care ne simțim obligați să o interpretăm ca să se potrivească ifoselor noastre culturale.

Dar păstrarea Cuvântului lui Dumnezeu în poziție centrală în viața bisericii locale, în special prin predicarea din texte consecutive ale Scripturii, îi învață pe oamenii din adunările noastre cum să își citească Biblia. Ei nu au nevoie de lecții de hermeneutică de la seminar pentru a prinde acest lucru, ci doar de predicare cu credincioșie. Au nevoie de acea predicare care conectează puterea Cuvântului creator al lui Dumnezeu de căderea primului Adam, de nevoia de jertfă și de promisiunea unui al doilea Adam și a unui nou Eden. De predicarea care face legătura între ceea ce Dumnezeu a făcut de-a lungul istoriei Israelului până la Isus și noul Israel al lui Dumnezeu.

Prima parte a vieții mele creștine a fost petrecută în biserici care iubeau Cuvântul lui Dumnezeu, dar care, totuși, nu l-au tratat ca pe un munte de aur care trebuie exploatat, ci mai degrabă ca pe un deal cu câteva stânci răspândite pe el, pe care le puteam culege și observa cu un interes trecător. Doar atunci când am ajuns într-o biserică unde Cuvântul era explorat, care conecta cu grijă diferitele teme biblice bogate și care arătau cum toate acestea îndreptau privirea către Hristos, atunci am început să mânuiesc Vechiul Testament cu confidență și încurajare. Dacă păstrezi Cuvântul lui Dumnezeu central în predicarea și învățătura ta, acest lucru nu doar că îi va ajuta pe oameni să știe cum să îl citească, ci le va dărui și încurajarea ca ei înșiși să se adâncească în el.

PREDICAREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU ARE CA SCOP SCHIMBAREA VIEȚILOR LOR, SĂPTĂMÂNĂ DE SĂPTĂMÂNĂ

Ce bine ne-ar face toate acele predici, dacă ajungem să uităm majoritatea a ceea ce am auzit, chiar la scurtă vreme după aceea? Ei bine, nu uităm tot ceea ce am auzit. Eu cred că majoritatea dintre noi putem să ne amintim de anumite predici care ne-au provocat felul cum gândeam despre Dumnezeu, căsătorie, bani etc. – și care ne-au schimbat pentru totdeauna. Așa că haideți să nu aruncăm la gunoi tot efortul.

Dar, dincolo de asta, cuvântul săptămânal din mesajele noastre de dimineață are ca scop să ne umple până duminica următoare. În ritmul săptămânal al lui Dumnezeu, El pare să știe că, până duminica viitoare, ajungem să fim înfometați și avem nevoie să ne îndestulăm iarăși.

Nici predicile mele și nici predicile tale nu trebuie să rămână în mintea congregațiilor noastre pe vecie. Ele nu au ca scop să schimbe viețile lor în acest fel. Ele sunt menite să îi hrănească până săptămâna viitoare. Săptămână după săptămână. Până când vom ajunge în cer. Iar acolo, Cuvântul făcut trup va înlocui cu noi pentru totdeauna și nu vom mai avea nevoie niciodată de predici.

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

Altele etichetate ca: articles