DE CE ESTE COMPLEMENTARIANISMUL CRUCIAL PENTRU UCENICIZARE

Complementarianismul este crucial pentru ucenicizarea creștină, pentru că păstorii și bisericile au nevoie să creioneze imagini diferite ale maturității creștine pentru bărbați respectiv pentru femei.

Este foarte ușor să greșim într-o direcție sau alta fie prin omogenizarea concepțiilor noastre privitoare la ucenicizare, fie prin accentuarea exagerată a diferențelor. Cu toate acestea, pentru a fi credincioși Scripturii în întregimea ei, o imagine corectă a maturității creștine ne va aduce înainte modele de maturitate masculină și feminină care sunt deopotrivă asemănătoare și diferite.

De exemplu, fiecare creștin – bărbat și femeie – trebuie să trăiască o viață de pocăință și credință. Fiecare creștin trebuie să crească în cunoștința lui Dumnezeu și în asemănarea cu Hristos. Fiecare creștin trebuie să se alăture părtășiei credincioșilor. Dar dacă aceasta este tot ce ne învață despre maturitate creștină clasele noastre de școală duminicală pentru copii, studiile biblice din case și predicile săptămânale, atunci, în mod implicit, am eliminat diferențele pe care Dumnezeu a intenționat să le lase între bărbați și femei și, în felul acesta, am ilustrat greșit ce înseamnă maturitatea.

Există trei lucruri necesare pentru a îndrepta ucenicizarea către o direcție complementarianistă – și, cred eu, biblică: (i) o perspectivă teologică a felului în care bărbatul creștin matur arată diferit de femeia creștină matură; (ii) exemple de bărbăție respectiv feminitate evlavioasă în bisericile noastre; și (iii) strategii pastorale care să ajute la îndreptarea bisericii în această direcție. În cele ce urmează, voi aloca puțin timp detalierii fiecăreia dintre aceste direcții. Sper că alții vor fi inspirați să facă o lucrare de analiză mai profundă. Iată câteva gânduri pentru început.

Perspectiva teologică și temele distincte

Totul începe cu o perspectivă teologică complementarianistă asupra ucenicizării.

În domeniul căsniciei, există ceea ce prezbiterii bisericii mele le spun cuplurilor în consilierea premaritală: potrivit cu Geneza 1, atât bărbatul cât și femeia trebuie să se concentreze pe a ilustra domnia și stăpânirea lui Dumnezeu asupra pământului. Totuși, conform cu Geneza 2, fiecare dintre ei are căi diferite de a face acest lucru. Bărbatul este orientat către grădină, în timp ce femeia este orientată către bărbat și către a fi un ajutor potrivit pentru el. Ea trebuie să-și folosească întregul pachet de daruri și talente pentru a promova lucrarea administrării pe care el trebuie să o facă. El, în schimb, trebuie să folosească darurile ei pentru a produce un efect maxim, nu să le îngroape în pământ, asemenea ispravnicului necredincios.

Este relativ ușor să vezi ce înseamnă acest lucru într-o căsnicie, unde există un bărbat și o femeie într-o relație structurată pe bază de autoritate. Dar ce înseamnă asta pentru o femeie necăsătorită din biserică, o soră care nu este chemată să se supună fiecărui bărbat așa cum o soție trebuie să facă față de soțul ei? Ce înseamnă asta pentru o femeie căsătorită la locul ei de muncă? Ce înseamnă pentru un bărbat căsătorit în relația cu alte femei din biserică, de la serviciu sau din viața publică?

Ei bine, acestea sunt acele întrebări pe care un bărbat creștin matur le folosește pentru a-l ajuta pe un bărbat mai tânăr, și la fel se aplică în cazul femeilor. Acestea sunt întrebările care ar putea fi tratate în școala duminicală, în grupurile mici sau în studiile biblice inductive de la biserică.

Pentru a hrăni o „perspectivă teologică” a masculinității și feminității, avem nevoie să privim la felul în care Geneza 2 ar putea să fie conectată cu alte pasaje ale Scripturii pentru a vedea elementele distinctive din spațiul familiei, din spațiul slujbei sau din spațiul bisericii ori chiar al vieții publice. Apoi, trebuie să-i ajutăm pe credincioșii noștri să trăiască vieți creștine masculine sau feminine în acele diferite domenii ale vieții – nu doar în viața creștină în mod generic

Exemplul unui domeniu: biserica locală

În biserica locală, de exemplu, masculinitatea pare să fie legată de învățarea din Cuvânt. Fiecare bărbat creștin trebuie, de aceea, să fie pregătit să manifeste un interes special în a-și însuși învățătura Cuvântului și în a promova această lucrare. Nu fiecare bărbat are darul învățării în biserică, dar fiecare bărbat trebuie să se echipeze pe sine pentru a da învățătură din Cuvânt într-o anume sferă a existenței sale, cum ar fi propria familie. Fiecare bărbat are un anumit dar, cum ar fi darul administrării sau darul legării de relații, pe care îl poate folosi pentru a promova lucrarea Cuvântului în biserică.

În locul unei biserici plină de bărbați pasivi, care își înghesuie repede familiile în mașină când se încheie slujba, imaginează-ți o biserică plină de bărbați încărcându-și bateriile teologice pentru a promova lucrarea Cuvântului. Imaginează-ți bărbații făcând acest lucru la amvon, în lucrarea muzicală, în lucrarea cu copiii, în evenimentele de după slujba bisericii, în lucrarea evanghelistică și în relațiile cu cei din afara bisericii. Îndrăznesc să spun că aceea va fi o biserică în care va fi mai ușor pentru o femeie evlavioasă să fie o femeie evlavioasă.

În multe cazuri, femeile se află în circumstanța de a lua inițiativa și de a prelua conducerea în biserici, pentru că bărbații ratează să facă acest lucru. Totuși, în măsura în care bărbații lucrează din greu în grădina bisericii, semănând sămânța și arând terenul, femeile creștine au din plin ce să lucreze ajutându-i pe acești bărbați. Ele fac acest lucru urmând exemplul conducerii unor bărbați vrednici, prin înaintarea lucrării Cuvântului în domenii în care poate fi mai dificil pentru bărbați să călătorească, cum ar fi copiii sau femeile mai tinere.

Observați că am oferit un exemplu al felului în care masculinitatea și feminitatea biblică arată diferit într-un anume domeniu al vieții – biserica locală. Din acest motiv, ucenicizarea credincioșilor tineri pentru a se implica în biserica locală n-ar trebui să fie unisex. Da, există elemente comune: toți trebuie să fie interesați de promovarea lucrării Cuvântului. Dar există și elemente care ne arată diferențele: bărbații trebuie să fie învățați să preia inițiativa și conducerea, în timp ce femeile trebuie să fie învățate să faciliteze, să încurajeze și să ajute.

În orice domeniu – și cred că este corect să putem generaliza aici – femeile vor fi mai în măsură să manifeste feminitatea evlavioasă când sunt înconjurate de bărbați care manifestă și caută masculinitatea evlavioasă. Când femeile nu fac acest lucru, foarte adesea bărbații nu au pe cine să dea vina decât pe ei înșiși.

Strategia pastorală

Trecând de la perspectiva teologică la strategia pastorală pentru ucenicizare, liderii bisericii ar trebui să dea învățătură cu privire la aceste imagini diferite ale maturității în programele de copii și tineret, în lucrările cu bărbații și cu femeile, și în lucrarea obișnuită a Cuvântului, de la amvon. Darea de învățătură de regulă are loc într-o mulțime de circumstanțe din viața bisericii, și merită să le analizăm pe rând. Este oare învățătura din fiecare domeniu uniformă și unisex, sau sunt promovate diferențele biblice?

În plus față de darea de învățătură, liderii bisericii ar trebui să promoveze exemple bune ale masculinității și feminității biblice în turma lor. Ce fel de bărbați sunt recunoscuți ca prezbiteri? Ce fel de femei sunt recunoscute public în rugăciune? Care sunt bărbații și femeile care sunt puși în față la grupul de tineri?

Mult prea adesea, discuția despre complementarianism se împotmolește la granițele ei. De exemplu, oamenii ajung să se certe pe chestiuni precum posibilitatea sau corectitudinea situației când femei adulte ar putea să le dea învățătură unor băieți de liceu. Care este limita, se întreabă ei? Totuși, atunci când ne concentrăm pe granițele aceea ce este licit sau nu, ne aflăm într-o situație asemănătoare unui cuplu care își tot dă întâlnire și care se întreabă: „Până unde putem merge în relația noastră fizică? Ne putem ține de mână? Putem să ne sărutăm?”

Există, evident, o legitimitate a acestui fel de întrebări, dar ceea ce avem nevoie mai înainte este o afirmație pozitivă legată de felul în care am putea să promovăm masculinitatea și feminitatea biblică printre tineri și tinere. În loc să se întrebe „cât de departe putem merge?”, acel cuplu tânăr ar trebui să se întrebe ceva de genul „cum putem să ne slujim unul altuia și să ne pregătim mai bine pentru căsnicie?” În mod asemănător, în biserică ar trebui să ne întrebăm: „cum am putea să îi ajutăm mai bine pe acești tineri și tinere liceeni să devină oameni maturi?”

Haideți să încercăm din nou: Este corect ca femei adulte să le dea învățătură unor băieți de liceu? Ei bine, ca să fiu franc, nu sunt sută la sută sigur dacă este corect sau nu, dar știu sigur că vreau ca acei băieți de liceu să învețe ce înseamnă ca bărbații să ia inițiativa în biserică. De asemenea, vreau ca fetele de liceu să învețe ce înseamnă să iubească, să susțină și să ajute conducerea masculină în biserică. De aceea, voi fi foarte atent la modelele pe care le pun înaintea lor. În majoritatea circumstanțelor, mă voi îngriji să pun în față bărbați care iubesc Biblia, care iau inițiativa, care sunt adulți și maturi, și să îi pun să dea învățătură întregului grup, dar în același timp mă voi îngriji să avem femei mature care susțin și ajută acea lucrare.

COMPLEMENTARIANISMUL ȘI OBIECTIVUL UCENICIZĂRII

În general, complementarianismul este crucial pentru ucenicizarea creștină, pentru că îi oferă acesteia un obiectiv. Ca bărbat, vreau să-i ajut pe bărbații cu care petrec timpul să știe ce înseamnă să fie lideri și inițiatori, să aibă curaj, să fie protectori, să facă sacrificii pentru cei mai slabi decât ei, și așa mai departe. Pe de altă parte, soția mea dorește să le ajute pe femeile cu care își petrece timpul să cunoască ce înseamnă să fie un susținător, un ajutor, un facilitator, un sfătuitor, un fan, ocazional unul care aduce mustrarea, și așa mai departe.

Vreau să-i ajut pe bărbați să știe cum să facă acest lucru la biserică, acasă și în orice alt loc este potrivit. Soția mea vrea să ajute alte femei să cunoască cum să facă acest lucru la biserică, acasă, și în orice alt loc este adecvat.

Întrebările mai dificile vin abia după aceea: Cum trebuie să arate masculinitatea și feminitatea biblică în alte domenii ale vieții? Și ce trebuie să facem pentru a promova aceste modele prin ucenicizare?

COMPLEMENTARIANISMUL ȘI EVANGHELIA

Este oare sublinierea acestor diferențe atât de importantă? Da. Dumnezeu a subliniat aceste deosebiri în creație, din Geneza 2. De ce? Pentru ca întreaga creație să aibă o imagine a Evangheliei, despre care Pavel spune mai târziu că bărbații și soțiile o ilustrează în dragostea lor reciprocă (Efes. 5). Când o biserică susține și promovează modele de masculinitate și feminitate biblică, ea face ca Evanghelia să fie mai ușor de înțeles.

Fără astfel de modele, Evanghelia este pur și simplu mai greu de explicat, aproape ca în situația traducătorului Bibliei care vrea să Îl descrie pe Isus drept „Mielul” lui Dumnezeu unui trib din junglă care n-a auzit niciodată de existența oilor, a mieilor sau a jertfelor. Ne mai surprinde oare că diavolul, care urăște Evanghelia și care ar vrea să îi omogenizeze pe bărbați și femei, încețoșează astfel un set al imaginilor ce ar trebui să ilustreze Evanghelia?

Poți să îți susții credința în Evanghelie separat de o perspectivă complementarianistă asupra ucenicizării, dar viziunea ta asupra ei va lucra împotriva unei astfel de credințe, nu susținând-o.

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.