Conducerea bisericii

TEOLOGIA BIBLICĂ ȘI SLUJBA PASTORALĂ

De Bobby Jamieson

Bobby Jamieson este doctorand în Noul Testament la Universitatea din Cambridge. El a slujit anterior ca editor asistent pentru 9Marks. Îl puteți găsi pe Twitter la @bobby_jamieson.
Article
08.20.2014

Cum ai scrie fișa postului pentru un păstor? Unde te-ai uita după modele pentru aceasta? Poate că vei întreba câteva din bisericile locale și le vei cere fișele de post, după care vei face câteva mici modificări pentru a reflecta programul și calendarul bisericii tale.

Evident, aceasta presupune că toți cunosc ce trebuie să fie și să facă un păstor. Dar cum cunoaștem care este rolul fundamental al păstorului?

Evident, vom privi la Scriptură pentru a vedea ce trebuie să fie un păstor. Dar unde anume în Scriptură? Am putea să începem cu lucrarea sugerată în calificările prezbiterului (1Tim. 3:1-7; Tit 1:5-10) și, cu atenție, să luăm în considerare poruncile explicite care se dau liderilor bisericilor. Atunci când trecem dincolo de suprafața unora din aceste porunci, totuși, ne apare în față o imagine interesantă. Haideți să vedem Fapte 20:28 și 1Petru 5:1-3, pentru că amândouă se referă la prezbiterii bisericilor locale:

Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma pe care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți (gr. poimainein) biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său (F.A. 20:28).

Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu, nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pildă turmei (1Petru 5:1-3).

În ambele pasaje, principala sarcină privitoare la păstorirea este rezumată prin verbul grecesc poimaino, al cărui sens de bază este „a păstori” sau „a îngriji de oi” (Luca 17:7; 1Cor. 9:7). Atât Pavel, în cartea Faptelor Apostolilor, cât și Petru în prima lui epistolă, rezumă lucrarea pastorală la un singur verb: a păstori.

În Efeseni 4:11, Pavel se referă la păstori drept „păstori și învățători”, demonstrând din nou faptul că ideea de păstorire este elementară în ce privește slujirea pastorală. În fapt, însăși termenul de „păstor” provine din cuvântul latin pastor, care înseamnă… „păstor”. Așadar, păstorirea este esențială pentru termenul „păstor” și pentru descrierea biblică a slujbei pastorale.

Dar unde anume învățăm ce înseamnă să păstorești? Dacă știi câtuși de puțin ce este o oaie și care sunt nevoile ei, atunci prinzi măcar câteva idei de bază. Oile au nevoie de hrană, de îngrijire, de ghidare și protecție. Păstorii fac aceste lucruri pentru cei ce sunt turma lor, transformând această slujire în domeniul spiritual.

Istoria biblică a păstoririi

Dar această metaforă capătă o nouă profunzime atunci când privim la felul cum ea se desfășoară de-a lungul relatării Scripturii. În ultimă instanță, păstorii învață ce înseamnă să fii păstor de la felul cum Dumnezeu însuși Își păstorește poporul.

Păstorul Divin al Exodului

Relatarea biblică a păstoririi începe încă de acolo când Dumnezeu Își scoate poporul din Egipt, călăuzindu-i prin pustie vreme de 40 de ani și conducându-i în siguranță în țara promisă[1]. Descriind întreaga perioadă a exodului și a pustiei, Psalmul 77:20 spune: „Ai povățuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron”.

Ca un păstor, Dumnezeu a fost prezent în mod personal alături de poporul Său (Exod 33:15-16). Asemenea unui păstor, Dumnezeu și-a protejat poporul (Num. 14:7-9; Deut. 23:14). Ca un păstor, Dumnezeu a acoperit toate nevoile poporului Său, i-a hrănit (Ps. 78:19, 105; 40-41) și i-a vindecat (Exod 15:16; Num. 21:8-9).

Ca un păstor, Dumnezeu și-a călăuzit poporul către pășunile fertile: „Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit, și ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepți Spre locașul sfințeniei Tale” (Exod 15:13). Ca un păstor, Dumnezeu a atras cu blândețe și dragoste poporul către El:

I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lingă gură. M-am plecat spre ei şi le-am dat de mâncare. (Osea 11:4)

În toate acestea, Dumnezeu și-a păstorit poporul prin Moise, liderul dintre oameni pe care l-a rânduit să îi păstorească (Ps. 77:20). La rândul lui, Moise i-a cerut Domnului un succesor, pentru ca „adunarea Domnului să nu fie ca niște oi care n-au păstor” (Num.  27:17).

Astfel, Domnul, Regele divin al creației, este în același timp Păstorul poporului Său. Iar El i-a păstorit prin intermediul unui om rânduit de El.

David – păstorul–rege

Sute de ani mai târziu, acest model a continuat prin domnia lui David și a dinastiei lui. Domnul l-a luat pe David de la păstorirea oilor și l-a făcut păstorul poporului Israel (2Sam. 5:1-3, 7-8). Psalmistul declară,

A ales pe robul Său David, și l-a luat de la staulele de oi. L-a luat dindărătul oilor, care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, și pe moștenirea Sa Israel. Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită, și i-a povățuit cu mâini pricepute. (Ps. 78:70-72)

La fel cum David hrănea cu dragoste turma aflată sub îngrijirea sa, tot așa, atunci când a fost chemat de Dumnezeu, a condus Israel cu responsabilitate și compasiune, păstorindu-i în integritate și înțelepciune.

Cu toate acestea, Dumnezeu însuși a rămas adevăratul Păstor al Israelului. Israel a mărturisit că: „El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul pășunii Lui, turma, pe care o povățuiește mâna Lui” (Ps. 95:7). Iar David, păstorul rânduit de Dumnezeu, și-a proclamat încrederea în providența, protecția și călăuzirea lui Dumnezeu, în sublimul și poeticul Psalm 23.

Dar nu toți păstorii-regi ai Israelului l-au condus pe acesta în pășunile verzi ale ascultării de Cuvântul Domnului. Dimpotrivă, majoritatea lor au condus poporul lui Dumnezeu în idolatrie și nedreptate. Astfel, Dumnezeu a împrăștiat turma printre popoare, ca pedeapsă pentru păcatul lor (Lev. 26:33; Deut. 4:27; 28:64; 1Împ. 14:15).

Noii păstori ai noului Exod

Dar același Dumnezeu care a împrăștiat poporul Său, a promis că îi va aduna din nou. În Ieremia 23:1-2, Domnul a pronunțat judecata asupra regilor răi ai Israelului, păstori care distruseseră și împrăștiaseră turma lui Dumnezeu. Acești păstori eșuaseră să se ocupe cu grijă și protecție de poporul lui Dumnezeu, așa încât Dumnezeu avea să se ocupe de ei prin judecată. Și nu doar atât, ci în versetele 3-4, Dumnezeu declară,

Și Eu însumi voi strânge rămășița oilor Mele din toate țările, în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor, și vor crește și se vor înmulți. Voi pune peste ele păstori care le vor paște; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul (Ier. 23:3-4).

Domnul va restaura pe poporul Său și acesta va avea păstori care se vor îngriji de el, îl vor hrăni și îl vor proteja. Cum vor sluji acest acești păstori poporului lui Dumnezeu? Pasajul paralel din Ieremia 3:15 ne spune, „vă voi da păstori după inima Mea, și vă vor paște cu pricepere şi cu înțelepciune”. Liderii poporului adunat al lui Dumnezeu vor conduce poporul prin a-i hrăni pe oameni cu cunoștința și înțelegerea căilor și a Cuvântului lui Dumnezeu.

Și nu doar atât, ci Dumnezeu va ridica apoi un Proroc suprem, moștenitor al lui David, care va obține mântuirea tuturor celor care sunt poporul lui Dumnezeu:

Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune, și va face dreptate și judecată în țară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea liniște în locuința lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: ,Domnul, Neprihănirea noastră!’” (Ier. 23:5-6).

Această adunare din nou a poporului lui Dumnezeu, acest nou exod înapoi în țara promisă, va depăși în strălucire până și eliberarea extraordinară făcută de Dumnezeu poporului Său din Egipt și va fi fapta prin care poporul lui Dumnezeu Îl vor numi și își vor aminti de El de aici înainte (v. 7-8).

Astfel Își va aduna Dumnezeu poporul Său, ca un Păstor credincios. Iar Dumnezeu va ridica mulți păstori credincioși, care să îngrijească de poporul Său. Cu toate acestea, un singur Păstor-Rege va mântui poporul și se va asigura ca înaintarea lor să fie sigură către țara lui Dumnezeu, sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Isaia 40:11 ne oferă o altă imagine a noului exod asigurat de Dumnezeu atunci când Își adună turma la El:

El Își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.

Ezechiel 34 ilustrează un portret și mai detaliat al lucrării lui Dumnezeu în calitate de Păstor, care Își va salva turma. Păstorii Israelului din acel moment se hrăneau pe ei înșiși, în loc să hrănească turma, și uitaseră să vindece pe cei bolnavi și să caute pe cei rătăciți, așa încât turma lui Dumnezeu ajunsese risipită (v. 1-6). Pentru toate acestea, Dumnezeu avea să îi judece pe acești păstori răi și să salveze El însuși turma (v. 7-10). Dumnezeu însuși avea să îi caute, să îi salveze, să îi aducă în patria lor, să îi hrănească și să îi conducă la odihnă (v. 11-14). „Eu însumi Îmi voi paște oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu. Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade” (Ezec. 34:15-16).

În același timp, Dumnezeu promite: „Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paște, și anume pe Robul Meu David; El le va paște, El va fi păstorul lor” (Ezec. 34:23). Așadar, Dumnezeu însuși va fi Păstorul lor, și așa va fi „slujitorul Lui, David”. Iar când Dumnezeu Își păstorește iarăși poporul, ei vor avea parte de pace, binecuvântare, siguranță, abundență, libertate, cinste și cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu (v. 25-31).

Isus, păstorul cel bun

Cine este acest Păstor, pe care Dumnezeu Îl rânduiește peste poporul Lui? Este Isus, Păstorul cel bun. Isus a manifestat compasiune față de mulțimi, pentru că erau zdrobite și neajutorate, ca niște oi fără păstor (Matei 9:36). Isus este Păstorul cel bun, care a venit să dea viață din belșug oilor lui Dumnezeu (Ioan 10:10), care Își dă viața pentru oile lui Dumnezeu (v. 11, 15), care Își cunoaște oile (v. 14), și care adună toate oile Lui într-o singură turmă (v. 16).

Metafora poporului lui Dumnezeu zugrăvit ca turmă a fost prima dată folosită pentru a descrie pe poporul Israel în timpul pustiei: înfometat, însetat, ars de soare și totuși încă departe de adevărata lui casă. Transpusă într-o notă spirituală, toată această situație este la fel de adevărată în ce privește biserica din zilele noastre. Ca și Israelul în pustie, noi încă nu am intrat în odihna lui Dumnezeu (Evrei 4:11). Suntem amenințați nu doar de foamete și necazuri, ci și de împotrivire și persecuție.

Acum suntem slabi și rătăcitori, presați de greutăți. Dar în Apocalipsa, Ioan descrie un crâmpei din destinația noastră finală:

Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, şi Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor. (Apoc. 7:16-17).

Domnul Isus este Păstorul nostru, iar El este un Păstor bun. În curând, într-o bună zi, El va fi Păstorul nostru și fizic, iar de atunci încolo nu vom mai fi însetați și nici răniți.

Să păstorim precum marele păstor

Ce ne spune, deci, această relatare nouă, păstorilor bisericii? Cuvintele faimoase adresate de Isus lui Petru ne îndreaptă către direcția corectă. Isus l-a întrebat de trei ori pe Petru dacă Îl iubește și Petru a replicat afirmativ tot de trei ori. Apoi Isus l-a însărcinat de trei ori pe Petru să se îngrijească de turma Lui (Ioan 21:15-17). Evanghelia lui Ioan folosește doi termeni diferiți în limba greacă pentru cuvântul „paște”, dar ei au același sens. Ambii se referă la grija cuprinzătoare pe care păstorii o arată față de turmele lor: în hrănirea lor, în îngrijirea lor, în călăuzirea și în protejarea lor. Și acesta este felul de slujire pe care păstorii sunt chemați să o facă față de turmele lor.

Păstorii sunt chemați să își hrănească membrii bisericilor prin Cuvântul lui Dumnezeu, îndemnându-i în învățătura sănătoasă (Tit 1:9-10), propovăduindu-le întreg sfatul lui Dumnezeu (F.A. 20:27). Păstorii sunt chemați să păzească poporul lor împotriva învățăturilor false și a acelora care vor să îi atragă pe căi greșite (F.A. 20:29-31). Păstorii sunt chemați să își conducă adunările, dându-le un exemplu evlavios (Evrei 13:7), echipându-i pentru slujire (Efes. 4:12) și conducând cu înțelepciune treburile bisericii (1Tim. 5:17). Păstorii sunt chemați să îngrijească de turmele lor cu dragoste, dându-le orice sfat este nevoie, ajutându-i și oferindu-le încurajarea de care au nevoie.

Într-un cuvânt, păstorii se îngrijesc de turmele lor. Lor nu doar le pasă de poporul lor, ci se îngrijesc de acești oameni. Îi cunosc. Îi caută. Le dau ceea ce sufletele lor au nevoie, chiar și atunci când turmele nu știu sau nu doresc lucrurile de care au cea mai mare nevoie.

În toate acestea, păstorii reflectă imaginea lui Dumnezeu Tatăl. Iată cum îndemna Pavel pe liderii bisericii: „Vă rugăm, de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu toți” (1Tes. 5:14). Acest fel de îngrijire, persoană cu persoană, este exact ceea ce Dumnezeu promite să facă pentru poporul Său atunci când se angajează să caute pe cei pierduți, să aducă înapoi pe cei rătăciți, să bandajeze pe cei răniți și să hrănească pe toți în dreptate (Ezec. 34:16).

Iar păstorii întruchipează pe Domnul nostru Isus Hristos, care păstorește poporul lui Dumnezeu înaintea oricărui păstor și îl îngrijește de-a lungul lucrării oricărui păstor, ocupându-se de el chiar și după ce slujirea oricărui păstor se încheie. Iată de ce Petru Îl denumește pe Isus „Păstorul cel Mare” (1Petru 5:4). Isus este moștenitorul pe care Dumnezeu l-a ridicat lui David. El este singurul Păstor-Rege adevărat al poporului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, slujirea pastorală a lui Isus nu elimină pe păstorii-oameni, ci îi echipează și le dă autoritate.

Păstorule, te-ai gândit vreodată la faptul că lucrarea ta, în biserica locală, participă la împlinirea profeției? Amintește-ți că Domnul a promis că va ridica mulți păstori peste poporul Lui, atunci când Îl va așeza peste ei pe Păstorul cel mare, cel suprem (Ier. 23:4-5). Acești păstori vor hrăni poporul lui Dumnezeu cu înțelepciunea și cunoștința lui Dumnezeu (Ier. 3:15).

Cât de mult se potrivesc prioritățile tale în slujire cu cele ale Păstorului divin? Cât de bine cunoști nevoile spirituale ale turmei tale? Cât timp și cât de mare efort dedici împlinirii acelor nevoi, una câte una? Ești mai preocupat de cât de multe trupuri noi intră în clădire, sau de felul cum sufletele lor se usucă sau prosperă spiritual?

Ești vigilent împotriva amenințărilor îndreptate către sănătatea credinței turmei tale? Sau îți abandonezi oile ca să fie o pradă ușoară pentru învățătorii falși, eșuând să le echipezi cu o înțelegere profundă a doctrinelor biblice?

Știi care din oile tale prosperă spiritual și care sunt malnutrite? Care sunt puternice spiritual și care sunt bolnave? Care se află în siguranță în turmă și care rătăcesc în pustie?

Dacă vrei să îți împrospătezi fișa de post, în calitate de păstor, gândește-te la felul cum Dumnezeu a păstorit poporul Său de-a lungul istoriei Scripturii. Minunează-te de grija Lui plină de dragoste și de protecția Lui puternică. Învață din atenția Lui răbdătoare față de nevoile diverse ale poporului Său. Fii uimit de profunzimea compasiunii și a dragostei lui Dumnezeu, ca Acela care ține galaxiile în mâna Sa să se aplece și să ridice pe acele oi care sunt prea slabe pentru a umbla pe picioarele lor. Și roagă-te ca, prin harul Lui și puterea Duhului Său, Dumnezeu să te facă un păstor după inima Lui.

Note bibliografice:

[1]. În cadrul acestei secțiuni, m-am inspirat din exegeza lui Timothy S. Laniak, intitulată Shepherds After My Own Heart: Pastoral Traditions and Leadership in the Bible, New Studies in Biblical Theology 20 (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 2006).

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

Altele etichetate ca: articles