Predicare & Teologie

TEOLOGIA BIBLICĂ ȘI CRIZA SEXUALITĂȚII

De Al Mohler

Al Mohler este președintele The Southern Baptist Theological Seminary din Louisville, Kentucky. Îl puteți găsi pe Twitter la adresa @albertmohler.
Article
08.20.2014

Societatea occidentală experimentează astăzi ceea ce poate fi descris doar ca o revoluție morală. Codul moral al societății noastre și evaluarea etică colectivă asupra acestui aspect particular a înregistrat nu doar ajustări minore, ci o turnură completă. Lucrurile care erau cândva condamnate, acum sunt celebrate, iar refuzul de a le celebra este acum condamnat.

Ceea ce face ca revoluția morală și sexuală curentă să fie atât de diferită de revoluțiile morale anterioare este faptul că ea se petrece cu o viteză care nu are precedent în istorie. Și generațiile anterioare au experimentat revoluții morale, dar ele s-au desfășurat de-a lungul a zeci de ani, chiar secole. Această revoluție, din zilele noastre, se petrece cu viteza luminii.

Atunci când biserica răspunde acestei revoluții, trebuie să ne amintim faptul că dezbaterea curentă cu privire la sexualitate pune în fața bisericii o criză care este de ordin teologic, într-un mod ireductibil și fără cale de scăpare. Această criză este asemănătoare în dimensiunile ei felului de criză teologică pe care gnosticismul l-a adus înaintea bisericii primare sau pe care pelagianismul l-a reprezentat pentru biserica din timpul lui Augustin. Cu alte cuvinte, criza sexualității reprezintă o provocare la adresa felului cum Biserica înțelege Evanghelia, păcatul, mântuirea și sfințirea. Susținătorii noii sexualități cer o rescriere completă a felului cum Scriptura este înțeleasă, rearanjarea completă a teologiei și o schimbare fundamentală a felului cum gândim în legătură cu lucrarea Bisericii.

Se găsește cuvântul „transSexual” în concordanța biblică?

Aducerea pasajelor din Scriptură drept dovadă este primul reflex al protestanților conservatori care se află în căutarea unei strategii de reparare sau reafirmare teologică. Acest reflex hermeneutic este natural pentru creștinii evanghelici, întrucât noi credem că Biblia este Cuvântul complet și fără greșeală al lui Dumnezeu. Noi înțelegem că, așa cum spunea B. B. Warfield, „atunci când Scriptura vorbește, Dumnezeu este Cel care vorbește”. Vreau să spun clar că acest reflex nu este în întregime greșit, dar nu este nici pe deplin corect. Nu este în întregime greșit, întrucât anumite pasaje ale Scripturii vorbesc despre probleme specifice într-o modalitate directă și ușor de identificat.

Există, totuși, limite evidente pentru acest tip de metodă teologică – ceea ce eu obișnuiesc să denumesc cu expresia „reflex al concordanței”. Ce se întâmplă când te lupți cu o problemă teologică pentru care nu există niciun cuvânt corespunzător în concordanță? Multe din cele mai importante probleme teologice nu pot fi reduse la simpla descoperire a cuvintelor relevante și a versetelor corespunzătoare acestora într-o concordanță biblică. Încearcă să cauți în concordanța ta cuvântul „transsexual”. Poți să găsești cuvântul „lesbiană”? Sau „fertilizare in vitro”? Evident că ele nu se găsesc pe ultimele pagini ale Bibliei mele.

Dar asta nu înseamnă că Scriptura nu este suficientă. Problema nu este una care ține de eșecul Scripturii, ci de eșecul felului cum noi abordăm Scriptura. Abordarea de tip concordanță a teologiei produce o Biblie plană, fără context, legământ sau narațiune-cheie – trei fundamente hermeneutice care sunt esențiale pentru înțelegerea corectă a Scripturii.

O teologie biblică a trupului

Teologia biblică este absolut indispensabilă pentru ca Biserica să poată formula un răspuns adecvat la criza sexuală curentă. Biserica trebuie să învețe să citească Scriptura conform contextului ei, fiind încadrată în narațiunea ei cheie și așa cum este ea revelată în mod progresiv, de-a lungul legămintelor. Trebuie să învățăm să interpretăm fiecare aspect teologic prin intermediul înțelegerii corecte a narațiunii Scripturii în ceea ce privește creația, căderea, răscumpărarea și noua creație. În mod specific, evanghelicii au nevoie de o teologie a trupului care este ancorată în relatarea dramei răscumpărării din Biblie.

Creația

Geneza 1:26-28 indică faptul că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, total diferit de restul creației. Acest pasaj ne mai demonstrează și că scopul lui Dumnezeu pentru omenire a fost o existență trupească. Geneza 2:7 subliniază în mod asemănător acest aspect. Dumnezeu îl creează pe om din țărâna pământului, apoi suflă în trupul acestuia suflare de viață. Acest lucru arată că noi am avut trup înainte de a avea ființă, ca persoane. Așa cum vedem mai departe, trupul nu reprezintă un aspect accidental pentru personalitatea noastră. Adam și Eva primesc porunca de a se înmulți și de a supune pământul. Prin creația și planul suveran ale lui Dumnezeu, ei primesc trupuri capabile să împlinească această însărcinare, de a fi purtători ai chipului lui Dumnezeu.

Narațiunea din cartea Geneza ne mai sugerează și că trupul este însoțit de nevoi. Adam avea să cunoască ce înseamnă să-i fie foame, așa că Dumnezeu i-a dat fructe din grădină. Aceste nevoi sunt o expresie întruchipată în ordinea creată, care arată că Adam este finit, dependent și legat în nevoile sale de Creatorul lui.

Mai mult, Adam avea să experimenteze nevoia unui tovarăș de viață, așa că Dumnezeu i-a dat o soție, pe Eva. Atât Adam cât și Eva trebuiau să împlinească mandatul de a se înmulți și a umple pământul cu purtători ai chipului lui Dumnezeu, folosindu-se în mod adecvat de abilitatea trupească de reproducere cu care au fost creați. Alături de aceasta este plăcerea trupească pe care fiecare aveau să o experimenteze atunci când cei doi deveneau un singur trup.

Narațiunea din Geneza ne mai demonstrează și că sexul este parte a creației bune a lui Dumnezeu. Sexul nu este o simplă construcție sociologică, forțată și impusă ființelor omenești, care, altfel, ar putea negocia orice permutări i-ar putea veni la îndemână.

Dar Geneza ne învață că genul este creat de Dumnezeu spre binele nostru și spre gloria Lui. El a avut drept intenție înmulțirea omului și este dăruit prin hotărârea Creatorului – la fel cum El a stabilit ca noi să existăm, ca și unde și când să existăm.

În concluzie, Dumnezeu a creat chipul Său într-o persoană cu trup. Astfel, primim darul și responsabilitatea sexualității de la Dumnezeu însuși. Suntem construiți într-un fel care mărturisește scopurile lui Dumnezeu cu privire la aceasta.

De asemenea, Geneza încadrează această întreagă discuție într-o perspectivă a legământului. Reproducerea omului nu are doar ca scop înmulțirea rasei omenești. Mai degrabă, reproducerea subliniază faptul că Adam și Eva trebuiau să se înmulțească pentru a umple pământul cu gloria lui Dumnezeu, reflectată în purtătorii chipului Lui.

Căderea

Căderea, al doilea eveniment din istoria răscumpărării, corupe darul bun al trupului, dat de Dumnezeu. Intrarea păcatului în lume aduce cu ea moartea trupului. În termenii sexualității, căderea subminează planurile bune ale lui Dumnezeu pentru complementaritatea sexuală. Dorința Evei este aceea de a stăpâni peste bărbatul ei (Gen. 3:16). Rolul de lider al lui Adam va fi împlinit prin asprime (3:27-19). Eva va experimenta durere în nașterea de copii (3:16).

Lucrurile care urmează demonstrează apariția practicilor sexuale aberante, de la poligamie la viol, pe care Scriptura le tratează cu o claritate remarcabilă. Aceste relatări din Geneza sunt urmate de darea Legii, care, printre altele, are ca intenție să limiteze comportamentul sexual aberant. Ea reglementează sexualitatea și exprimarea acesteia, și face afirmații clare cu privire la moralitatea sexuală, purtarea hainelor de sex opus, căsătorie, divorț și o mulțime de alte aspecte care țin de trup și aspecte sexuale.

De asemenea, Vechiul Testament face conexiune între păcatul sexual și idolatrie. Închinarea de tip orgiastic, prostituția la templu și alte distorsiuni oribile ale darului bun al trupului sunt văzute ca parte din închinarea idolatră. Aceeași legătură este făcută apoi de Pavel în Romani 1. Odată ce au „au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare” (Rom. 1:23) și au „schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului” (Rom. 1:25), bărbații și femeile și-au schimbat relațiile lor firești unul cu celălalt (Rom. 1:26-27).

Răscumpărarea

În ceea ce privește răscumpărarea, trebuie să notăm că unul din cele mai importante aspecte care țin de răscumpărarea noastră este faptul că ea a venit pe calea unui Mântuitor care a avut un trup. „Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi” (Ioan 1:14; cf. Filip. 2:5-11). Răscumpărarea omului este împlinită prin Fiul întrupat al lui Dumnezeu – care rămâne veșnic întrupat.

Pavel indică faptul că această mântuire nu include doar sufletele noastre, ci și trupurile noastre. Romani 6:12 vorbește despre păcatul care domnește în „trupurile noastre muritoare” – ce implică nădejdea unei învieri trupește viitoare. Romani 8:23 indică faptul că parte din nădejdea noastră escatologică constă din „răscumpărarea trupurilor noastre”. Chiar și acum, în viața noastră de sfințire, suntem chemați și avem porunca de a ne aduce trupurile noastre ca o jertfă fie, în închinare, înaintea lui Dumnezeu (Rom. 12:2). Mai mult, Pavel descrie trupul răscumpărat ca fiind un templu al Duhului Sfânt (1Cor. 6:19), iar din aceasta trebuie să înțelegem că sfințirea are efecte și implicații asupra trupului nostru.

Etica sexuală din Noul Testament, la fel ca în Vechiul Testament, reglementează felul cum noi ne exprimăm genul și sexualitatea. Porneia, imoralitatea sexuală de orice fel, este condamnată în mod categoric de către Isus și apostoli. În mod asemănător, Pavel indică foarte clar bisericii din Corint faptul că păcatul sexual – păcatele comise în trup (1Cor. 6:18) – sunt ceea ce afectează reputația Bisericii și a Evangheliei, pentru că acestea spun lumii care privește la cei ce le fac că Evanghelia nu a avut niciun efect asupra lor (1Cor. 5-6).

Creația Nouă

În final, ajungem la al patrulea și ultimul act al dramei răscumpărării – creația nouă. În 1Corinteni 15:42-57, Pavel ne îndreaptă atenția nu doar către răscumpărarea trupurilor noastre în noua creație, ci și către faptul că învierea trupească a lui Hristos reprezintă promisiunea și puterea care stau în spatele acelei nădejdi viitoare. Învierea noastră ne va aduce în situația de a experimenta gloria veșnică în trup. Acest trup va fi unul transformat, dar o continuare a existenței noastre prezente, trupești, în același fel în care trupul lui Isus este același trup pe care El l-a avut pe pământ, dar cu totul glorificat.

Noua creație va reprezenta pur și simplu o resetare a vieții din Grădina Edenului. Ba va fi chiar mai bună decât aceea. Așa cum Calvin observa, în noua creație noi Îl vom cunoaște pe Dumnezeu nu doar în calitate de Creator, ci și ca Răscumpărător al nostru – iar acea răscumpărare include trupurile noastre. Noi vom domni cu Hristos în trup, după cum El este Domnul întrupat al Universului.

În termenii sexualității noastre, chiar dacă genul va rămâne în creația cea nouă, activitatea sexuală nu va continua. Nu înseamnă aceasta că sexul este anulat în înviere, ci mai degrabă că el este împlinit. Nunta escatologică a Mielului către care ne îndreaptă privirile căsătoria și sexualitatea, își va găsi punctul culminant. Nu va mai fi niciun fel de nevoie să umplem pământul cu purtători ai chipului lui Dumnezeu, așa cum era cazul în Geneza 1. Dimpotrivă, pământul va fi plin de cunoștința slavei lui Dumnezeu, așa cum apele acoperă marea.

Caracterul indispensabil al teologiei biblice

Criza sexualității a demonstrat eșecul metodei teologice din partea multor păstori. „Reflexul concordanței” pur și simplu nu poate împlini nevoia unei gândiri teologice riguroase, nevoie care există în multe amvoane din zilele noastre. Păstorii și bisericile trebuie să învețe faptul că teologia biblică este indispensabilă și că trebuie să practice citirea Scripturii conform cu logica ei internă – logica unei istorii care pleacă de la creație și ajunge la noua creație. Sarcina hermeneutică ce stă înaintea noastră este mare, dar în același timp este indispensabilă pentru o implicare evanghelică serioasă înaintea culturii zilelor noastre.

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

 

Altele etichetate ca: articles