Povara biblică a revitalizării bisericii

În mare parte din Statele Unite (și în câteva alte părți din lume) bisericile evanghelice umplu literalmente peisajul.

Multe dintre aceste biserici sunt ca gunoiul lăsat la colțul străzii, pentru că îi fac pe oameni să treacă pe cealaltă parte a străzii, ca să le ocolească. Membrii lor pretind că ei cred în Evanghelie, iar mărturisirile lor istorice de credință vorbesc despre Evanghelie. Unii creștini adevărați sunt membri în astfel de biserici, numai că, privită în ansamblu, toată viața bisericii promovează orice, numai un mesaj al Evangheliei nu. Aceste biserici par că aruncă cu deșeuri toxice în jurul lor, în loc să le aducă oamenilor hrana de care au nevoie.

Unele biserici aflate într-o astfel de stare nu mai pot fi recuperate. Dar trist este că mulți evanghelici par să fie mulțumiți să ignore astfel de biserici și să înceapă altele noi.

Lucrarea de plantare a bisericilor este importantă și strategică, și sunt bucuros să văd tot mai mulți oameni asumându-și o astfel de lucrare.

Dar dacă ai vedea o grădină invadată de buruieni, te-ai apuca pur și simplu să plantezi niște trandafiri noi și drăguți în mijlocul ei? Dacă n-ai putea auzi știrile la televizor pentru că aparatul tău radio ar avea volumul dat mai mare, ai crește volumul la televizor?

Eu aș sugera că revitalizarea bisericii – aducerea vieții în biserici pe moarte tratând cauzele declinului și lucrând în ele către credincioșie – este o povară biblică. Altfel spus, când vedem aceste biserici acționând ca niște anti-martori pentru Hristos, ar trebui ca, potrivit Scripturii, să simțim povara de a face ceva. Povara acestui articol este să dovedească că merită.

REVITALIZAREA BISERICII, O PRIORITATE APOSTOLICĂ

Gândiți-vă la cartea 1 Corinteni. Pavel plantase biserica din Corint cândva în jurul anului 50 d.Hr., și a scris această epistolă după doar câțiva ani, ca răspuns la niște vești care sosiseră la el și la anumite întrebări pe care biserica i le pusese. Care erau problemele care l-au determinat pe Pavel să scrie? Iată-le:

• Dezbinările și partidele: unii spuneau „eu îl urmez pe Pavel” sau „eu îl urmez pe Apolo” (1:10-17);
• Tolerarea imoralității sexuale (5:1-13);
• Judecățile între membrii bisericii (6:1-8);
• Confuzia legată de căsătorie și relațiile intime (7:1-40);
• Dezbinarea din biserică în ce privește limitele libertății creștine (8:1-13; 10:1-33);
• Luptele pe tema închinării (cap. 11-14);
• Învățătura falsă despre înviere (cap. 15).

Dacă îți ajustezi privirea și schimbi un pic anumite amănunte, biserica din Corint de pe la anul 55 d.Hr. este imaginea în oglindă a multor biserici evanghelice actuale. Multe biserici din vremea noastră sunt lovite de un amestec asemănător de învățătură falsă, imoralitate, dezbinări, lupte interne și trăire lumească. Multe biserici de azi au cam aceeași nevoie de chirurgie pastorală radicală ca să își salveze viețile și să le fie restaurată sănătatea.

Dar ce a făcut Pavel când s-a confruntat cu aceste probleme în Corint? El nu a spus, „nu mai este speranță pentru acești oameni. Sunt un amestec de falși credincioși și oameni religioși mândri și încăpățânați. Nu ți-ai dori să ai de-a face cu astfel de oameni în biserica ta”, după care să îl trimită pe Timotei să planteze o nouă biserică în Corint.

Din contră, el a pledat înaintea lor. El i-a vizitat în repetate rânduri. El i-a mustrat, i-a învățat și i-a suportat. Pe scurt, a slujit la reformarea bisericii lui Dumnezeu din Corint.

Da, există elemente de discontinuitate între situația în care se găsea Pavel și situația noastră. De exemplu, această biserică era singura biserică din Corint la acel moment. Dar ideea rămâne valabilă: în loc să abandoneze biserica din Corint și să o lase să putrezească în păcatul ei, Pavel a trudit la recuperarea și restaurarea ei. Și un fel asemănător de reparare și restaurare este tocmai ceea ce au nevoie nenumărate biserici evanghelice de azi.

Iar acest lucru este consecvent cu prioritățile mai largi ale lui Pavel ca apostol. Spre deosebire de anumiți misionari contemporani, Pavel nu a început pur și simplu să planteze multe noi biserici, în cel mai scurt timp. Nu, ci iată ce a făcut Pavel după primul lui tur misionar: „După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: ‚Să ne întoarcem, și să mergem pe la frații din toate cetățile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac’” (F.A. 15:36). Și astfel, Pavel „a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile” (F.A. 15:41).

Pavel era atât de preocupat de sănătatea bisericilor pe care le plantase încât, chiar dacă rămăseseră regiuni vaste din zona mării Mediterane ce trebuiau evanghelizate, și chiar dacă avea ambiția personală de a face asta (Rom. 15:20), el s-a întors într-o regiune unde deja trudise, cu scopul de a întări bisericile. Și eu zic că, dacă vrem să mergem pe urmele pașilor lui Pavel, așa cum ne cheamă Scriptura (1 Cor. 4:17, 11:1; Fil. 3:17), ar trebui să simțim povara care să ne cheme să trudim pentru sănătatea și puterea continuă a congregațiilor care se consideră creștine și care pretind că aderă la Evanghelie.

Bisericile nu sunt compostabile. Și când încep să intre în declin, ele emană un miros urât vreme de ani, zeci de ani sau chiar secole la rând, miros care aproape că sufocă complet aroma lui Hristos. Când o biserică este divizată, ea proclamă mesajul că Hristos este divizat (1 Cor. 1:13). Când o biserică tolerează imoralitatea, ea îi spune lumii că Hristos nu este sfânt și că cei imorali sexual, idolatrii, bețivii și hoții vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu (v. 1 Cor. 6:9-11).

Așa că, asemenea lui Pavel, ar trebui să simțim povara de a restaura, revitaliza și reforma biserici care se află în diverse stadii de boală. Și nu ne lipsesc astfel de biserici, mai ales aici, în America.

ISUS, REFORMATORUL BISERICII

În scrisorile către cele 7 biserici din Apocalipsa 2 și 3, Isus însuși lucrează la reformarea acelor congregații locale. El le vorbește acelor biserici ca să îndrepte ceea ce este strâmb, ca să vindece ce este bolnav, ca să mustre ce este fals și ca să dea viață la ceea ce este pe moarte.

Iată cum stăteau lucrurile: Isus îi mustră pe efesenii care erau sănătoși doctrinar, dar își pierduseră dragostea (Apoc. 2:2-7). El laudă biserica din Pergam pentru că încă se ținea de Numele Lui, dar îi mustră pentru că tolerau învățătura falsă, și îi cheamă la pocăință (Apoc. 2:13-17). Biserica din Tiatira îi avea pe unii care propovăduiau învățături mincinoase, iar Isus promite că îi va judeca (Apoc. 2:20-23), dar laudă restul bisericii și îi încurajează să persevereze (Apoc. 2:19, 24-28). Iar bisericii din Sardes, Isus îi spune:

„Știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează, și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține, și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine. Totuși ai în Sardes câteva nume, care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici” (Apoc. 3:1-4).

Dacă ai nevoie de un singur verset în sprijinul lucrării de revitalizare a bisericii, Apocalipsa 3:2 este acela: „Întărește ce rămâne, care e pe moarte”.

Este adevărat că acest verset i-a fost scris acelei biserici, dar oare bisericile surori și păstorii aspiranți nu ar trebui să dea dovada compasiunii lui Hristos față de biserici aflate în situația celei din Sardes? Oare n-ar trebui să avem o preocupare asemănătoare față de puținii credincioși din astfel de biserici, care suferă din cauza învățătorilor mincinoși?

Isus a reformat și revitalizat biserici – șapte doar în aceste două capitole. Și așa ar trebui să facem și noi.

POPORUL LUI DUMNEZEU POARTĂ NUMELE LUI DUMNEZEU

Un alt motiv pe care Scriptura ni-l dă îndemnându-ne la reformarea și revitalizarea bisericilor este că poporul lui Dumnezeu poartă Numele lui Dumnezeu. Creștinii sunt botezați în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt (Matei 28:19). Creștinii sunt templul de la finalul istoriei, întruchiparea locului unde Dumnezeu a făcut să locuiască Numele Lui (1 Împ. 8:17, 19). Biserica este poporul chemat după Numele lui Dumnezeu, pe care El l-a creat spre slava Sa (Isaia 43:7).

Mai mult, Dumnezeu este gelos pentru slava Numelui Său (Isaia 48:9-11) – și așa ar trebui să fim și noi.

Dar, așa cum am spus, când bisericile zac în păcat, dezbinări și nominalism, Numele lui Dumnezeu este ponegrit în comunitate. Astfel de biserici batjocoresc Numele lui Dumnezeu, în loc să îl împodobească și să îl preamărească.

O biserică în declin, plină de păcat, este ca un far cu lampa stricată și ca o oglindă. În loc să reflecte gloria lui Dumnezeu la multe mile distanță în jurul ei, să îi cheme pe păcătoși în portul sigur al îndurării lui Dumnezeu, o astfel de biserică lasă întunericul la fel de întunecat pe cât era anterior, ba chiar îl întunecă mai mult. Ea este ca o stație de transmisie radio care a fost capturată: orice crez ar pretinde membrii ei că ar avea, o astfel de biserică răspândește minciuni despre Dumnezeu, nu adevărul.

Așadar, o preocupare pentru Numele lui Dumnezeu, la care El Și-a chemat poporul – și pentru strângerile lor comune, într-un sens special (Matei 18:20) – ar trebui să ne motiveze să trudim spre reformarea și revitalizarea bisericilor. Așa cum spunea Mark Dever atât de des, revitalizarea bisericii este o împărăție doi-la-unu. Demolezi o mărturie rea și pui una bună în locul ei.

BUN, ȘI CE-I CU ASTA?

Dacă aceste argumente biblice sunt valide, ce ar trebui să facem? Aș zice simplu că, atunci când ne gândim la felul în care să răspândim Evanghelia și să fim martori ai Împărăției, revitalizarea bisericii ar trebui să fie o opțiune majoră pe masă. Ar trebui să fie ceva la care bisericile noastre să se gândească, un lucru pe care să îl planifice și pentru care să se roage. Bisericile care doresc să răspândească și să propovăduiască Evanghelia ar trebui să fie preocupate, așa cum au fost Isus și Pavel, să întărească și să restaureze mărturia bisericilor care se luptă cu probleme.

Gândește-te la ce poate face biserica ta ca să ajute alte biserici locale care ar putea să treacă prin declin. Faceți cumva să le cunoașteți. Descoperiți care sunt nevoile lor. Construiți relații cu ele. Fiți deschiși să le ajutați cu tot ce puteți, inclusiv, dacă se ivește oportunitatea, să le trimiteți un păstor și oameni care să ajute la lucrarea de reformare.

Dacă ești un aspirant la lucrarea de plantare a bisericii, ia în considerare revitalizarea bisericii ca o opțiune în plus față de lucrarea de plantare. Dacă revitalizezi o biserică, poți fi în stare să Îl proslăvești pe Dumnezeu și să îi slujești poporului Lui nu doar prin înființarea unei noi biserici (ceea ce, în esență, reformarea bisericii ajunge să facă), ci prin curățarea gunoiului pe care frații și surorile tale l-au lăsat prin oraș. Și ca în cazul curățeniei făcute fizic prin preajmă, ai putea fi surprins cât de mult vor aprecia oamenii din comunitate o biserică renovată spiritual. Și cine știe câte biserici pot fi plantate sau revitalizate din congregația ta revigorată!

Revitalizarea bisericii ar trebui să fie parte din povara noastră, pentru că este povara lui Dumnezeu, așa cum am văzut din lucrările personale ale Domnului Isus Hristos cel înălțat și a apostolului Pavel. Poporul lui Dumnezeu poartă Numele lui Dumnezeu, așa că și noi ar trebui să ne străduim să întărim ce a rămas și este aproape să moară.

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.