ȘASE MODALITĂȚI ÎN CARE POȚI DA OAMENILOR O FALSĂ SIGURANȚĂ

Ca păstor, interacționez cu o mulțime de oameni care se luptă să aibă siguranță în ce privește autenticitatea convertirii lor. În gândirea lor, păcatul lor se agață îndeaproape de ei, iar eșecurile lor sunt întotdeauna vizibile și la îndemână. În majoritatea situațiilor, eu cred că aceștia sunt frați și surori credincioși, care au nevoie de mângâiere și de reasigurare cu privire la credința lor.

Dar există un alt grup de oameni în multe dintre bisericile noastre, față de care am o cu totul altfel de îngrijorare: cei care au o credință fermă, dar lipsită de temelie, care cred că sunt cu adevărat convertiți, dar nu sunt. Poate că le cunoști felul de a fi. Ei știu expresiile și cuvintele corecte. Ei stau departe de păcatele scandaloase și publice. Sunt oameni morali. Cu toate acestea, ei nu au roade adevărate, nu aduc dovezi asupra faptului că Duhul lui Dumnezeu, care convertește, s-ar afla la lucru în interiorul lor. Adeseori, în acești oameni, se găsește un întreg domeniu netratat al păcatelor secrete.

ȘASE MODALITĂȚI ÎN CARE PĂSTORII POT ALIMENTA FALSA SIGURANȚĂ

Acești oameni sunt greu de evanghelizat, căci este ca și cum ar fi fost inoculați față de Evanghelie. Ei cred că au deja tot ceea ce au nevoie, și astfel nu caută nimic mai mult. Iar dacă există vreun domeniu al unor păcate ascunse, ei au făcut deja pace cu acesta de multă vreme.

Trist este că bisericile noastre sunt cel puțin în parte vrednice de blamat pentru prezența acestor oameni în mijlocul nostru. Dă-mi voie să sugerez șase modalități prin care noi, păstorii, putem să ajutăm, chiar și fără să vrem, la alimentarea falsei siguranțe în oameni ca aceștia.

1. Pleacă de la prezumția că Evanghelia este propovăduită de la sine

Este ușor să presupunem că oamenii din bisericile noastre înțeleg și cred Evanghelia. Dincolo de orice, ei se află în biserică în fiecare duminică dimineața. Dar realitatea este că multe dintre bisericile noastre au luat ca un lucru de apucat mesajul și felul în care congregația îl înțelege. Ca rezultat, bisericile noastre sunt pline de oameni care ar putea înțelege unele dintre implicațiile Evangheliei (de exemplu, cum să fii un soț mai bun, cum să îți stăpânești mânia) și să trăiască astfel vieți morale, dar fără să își însușească Evanghelia pentru propriile persoane.

Acest lucru este unul aducător de moarte din punct de vedere spiritual, pentru că deși viețile morale ar putea fi dovada credinței cuiva în Evanghelie, în același timp ele pot fi dovada auto-neprihănirii și a fățărniciei. Cu siguranță că este corect să subliniem faptul că acea credință care justifică nu este niciodată singură, ci faptele însoțesc întotdeauna credința adevărată. Dar trebuie mai întâi să subliniem că suntem justificați doar prin credință și să subliniem acest lucru în mod repetat, altfel faptele pe care le vezi nu vor fi faptele justificării mântuitoare. Când Evanghelia nu este propovăduită clar, când calea către cer și calea către Iad nu sunt clar prezentate și delimitate de către predicator, atunci oamenii vor presupune că moralitatea lor sau faptul că participă la serviciile bisericii le oferă temelia siguranței.

Pe scurt, nu predica moralismul. Niciodată. Predică Evanghelia săptămână de săptămână. Apoi, odată ce ai așezat ferm indicativele Evangheliei la locul lor, predică imperativele care trebuie să le urmeze în mod necesar.

2. Oferă oamenilor o perspectivă superficială asupra păcatului

Biblia ne învață că păcatul nu este doar ceva ce noi facem, ci el definește cine suntem noi în starea decăzută. Scripturile ne învață că suntem cu toții morți spiritual (Efeseni 2:1-2), robi față de păcat (Ioan 8:34), vinovați de încălcarea întregii Legi a lui Dumnezeu (Iacov 2:20) și condamnați să experimentăm mânia dreaptă a lui Dumnezeu (Romani 1:18). Suntem păcătoși în profunzimea ființei noastre.

Oamenii care au o siguranță falsă adesea înțeleg greșit păcatul. Dacă păcatul este doar o chestiune care ține de comportamentul exterior și observabil, atunci, cu puțin efort și disciplină, ei pot să-și rezolve singuri problemele. Dar dacă îi putem convinge să se confrunte în mod regulat cu învățătura biblică despre păcat, atunci ei vor fi forțați să vadă că au nevoie de nașterea din nou și de o mântuire care vine din afara persoanelor proprii.

3. Tratează ușuratic membralitatea în biserică și disciplina bisericii

Membralitatea într-o congregație locală are scopul de a da credincioșilor, printre altele, siguranța mântuirii lor. Este ca un sigiliu colectiv de aprobare cu privire la pretenția cuiva de a fi creștin. Atunci când o congregație examinează mărturia cuiva de credință și felul în care acea persoană trăiește, și apoi botează acea persoană și o primește la Cina Domnului, biserica spune, în fapt, următoarele: „Atâta cât putem spune, și cu puterea și înțelepciunea care ne sunt date de Hristos, ești unul dintre noi”. De cealaltă fațetă a monedei, când o biserică excomunică pe cineva, acea biserică își îndepărtează sigiliul aprobării pretenției de credință a cuiva. Congregația îi spune acelui individ că acțiunile lui sau ale ei au subminat credibilitatea pretenției de credință și temelia siguranței acelei persoane.

Dar când o biserică tratează cu ușurătate primirea membrilor, când ea permite oamenilor care nu participă la biserică să rămână membri, ea alimentează falsa siguranță. Oare cât de mulți oameni vor ajunge în Iad pentru că biserica lor n-a manifestat preocupare cu privire la membralitatea lor și astfel le-a dat o siguranță falsă?

4. Învață-i pe oameni să-și întemeieze siguranța pe niște acțiuni exterioare din trecut

Așa cum am observat deja, Evanghelia cere de la noi un răspuns. Iar bisericile și programele evanghelistice au considerat uneori că este util să pună înaintea oamenilor o metodă prin care aceștia să-și exprime proaspăta lor dedicare față de Hristos. Unii oferă oamenilor șansa de a repeta după dictare o rugăciune a păcătosului. Alții le oferă șansa de a ieși în fața bisericii sau de a-și scrie numele pe o foaie de hârtie. Câteodată, astfel de acțiuni exterioare pot cu adevărat să fie răspunsul autentic față de lucrarea de convertire făcută de Duhul Sfânt.

În același timp ele pot fi înșelătoare. Este posibil să te rogi o rugăciune, să ieși în față sau să-ți scrii numele pe un cartonaș de răspuns și totuși să rămâi totalmente pierdut în păcatele tale. Așadar, dacă îi încurajăm pe oameni să-și întemeieze siguranța pe anumite acțiuni exterioare care pot fi îndeplinite separat de nașterea din nou, îi punem pe acești oameni într-un pericol spiritual deosebit de mare. Oare cât de mulți oameni umblă chiar acum în această lume fiind complet pierduți, dar care sunt siguri că ei vor merge în cer pentru că s-au rugat cândva o rugăciune, pe vremea când erau copii?

5. Nu face nicio legătură între justificare și sfințire în fața oamenilor din biserica ta

Într-un efort bine motivat de a preamări harul fără plată al lui Dumnezeu, poți ajunge să predici adevărul justificării doar prin credință, doar prin Hristos, fără să faci legăturile necesare cu sfințirea pentru cei ce te aud. Dar învățătura Scripturii este aceea că lucrarea de justificare făcută de Hristos va produce întotdeauna roada neprihănirii în viețile credincioșilor, așa cum am spus mai devreme (pentru un singur exemplu pe această temă, observă logica din pasajul din Romani 6:1-14).

O deconectare între justificare și sfințire este foarte periculoasă pentru credincioși. Ea subliniază felul în care ei înțeleg nevoia sfințeniei personale și motivația lor pentru a-și exprima dragostea față de Dumnezeu prin ascultarea lor față de El. Dar, pentru cei care au o siguranță falsă, aceasta este de două ori mai periculoasă, pentru că îi încurajează să creadă că este perfect posibil să trăiască în răzvrătire deschisă față de Dumnezeu și totuși să se considere neprihăniți înaintea Lui.

6. Învață-i pe oamenii din biserica ta să ignore avertismentele Bibliei

Scriptura este plină de avertismente înfricoșătoare adresate celor care alipesc de păcat și/sau părăsesc credința (ex. Matei 5:27-30; Evrei 6:1-6). În eforturile noastre de a predica cu claritate grija suverană a lui Dumnezeu pentru poporul Său, ajungem uneori să subminăm forța acestor avertismente prin a le da oamenilor impresia că ele nu se aplică celor credincioși.

Dar acele avertismente se găsesc în Biblie cu un scop precis. Ele sunt adevărate și sunt unele dintre modalitățile prin care Dumnezeu Își păzește poporul de rătăcire. Un păstor înțelept va accentua gravitatea păcatului și a apostaziei, și îi va chema pe toți cei ce îl ascultă să persevereze în credință.

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.