PROGRAMUL DE UCENICIZARE AL LUI ISUS PENTRU BISERICA TA

Ceea ce vă propun este ideea că programul de ucenicizare al lui Isus este congregaționalismul în contextul unei biserici condusă de prezbiteri.

Prima parte a programului de ucenicizare al lui Isus: responsabilitatea congregațională

Pentru a înțelege ce au în comun congregaționalismul de acest fel și ucenicizarea, trebuie să ne gândim la cele două jumătăți ale acestui concept. Jumătatea care face referire la congregaționalism îți cere ție, membru obișnuit al bisericii, să îți asumi responsabilitatea pentru ceilalți membri ai bisericii.

Pentru a te achita de partea ta de responsabilitate, trebuie să cunoști Evanghelia. Trebuie să studiezi Evanghelia. Trebuie să protejezi lucrarea Evangheliei din biserica ta. Trebuie să lucrezi pentru înaintarea Evangheliei în viețile celorlalți membri ai bisericii tale, și în cei din afara bisericii. Ca să exprim acest lucru într-o altă modalitate, trebuie să veghezi asupra bisericii tale, păstrând-o consacrată lui Dumnezeu, la fel cum Adam trebuia să vegheze asupra grădinii și cum preoții din Israel trebuiau să vegheze asupra Templului, păstrându-le consacrate lui Dumnezeu.

Pentru a fi mai clar, eu plec de la prezumția că posesia responsabilității survine ca urmare a posesiei autorității. O persoană nu este responsabilă să facă un lucru pentru care n-a primit autoritatea necesară. Nu îmi spune că am ceva de făcut dacă nu-mi dai autoritatea să fac acea slujbă! Asta ar suna ca și cum mi-ai spune să curăț o clădire fără a-mi da cheile clădirii.

Așadar, premisa fundamentală a jumătății congregaționale este că biserica adunată se află în posesia autorității, întrucât Isus o autorizează în mod expres și întrucât El îl face pe fiecare credincios al Evangheliei responsabil pentru propovăduirea și protejarea Evangheliei și a poporului creat prin Evanghelie.

A doua parte a programului lui Isus: pregătirea prin prezbiteri

Totuși, gândește-te la următorul lucru: cine îi pregătește și îi echipează pe credincioșii Evangheliei să-și facă slujba? Cine le predică Evanghelia și cine îi învață cum să aplice Evanghelia fiecărui domeniu al vieții? Cine îi instruiește cum să discearnă între pretențiile adevărate și cele false de credință, așa încât să păzească biserica dedicată Domnului?

Păstorii și prezbiterii!

Acest lucru ne conduce la cealaltă jumătate a programului de ucenicizare al lui Isus – bisericile conduse de prezbiteri. Congregația are nevoie de liderii ei pentru a-i pregăti să se achite de responsabilitățile lor. Iată felul în care Pavel exprima acest lucru: Isus „a dat pe unii… păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efes. 4:11-12). Ce fac păstorii? E-chipează. Ce fac sfinții? Lucrarea de slujire. Cele două părți lucrează împreună:

Prezbiterii —> te pregătesc pentru slujire

Congregaționalismul —>  îți dă o slujbă.

Pe scurt, acesta este programul și modelul lui Isus de ucenicizare. Sau, dacă vreți să mă exprim într-un mod matematic, conducerea prezbiterilor + conducerea congregațională = ucenicizare.

Însumează aceste două variabile, și ai obținut programul lui Isus pentru ucenicizare.

Oamenii își fac griji că ideea de congregaționalism implică punerea deciziilor bisericii în mâinile celor mai imaturi membri ai ei.

Este adevărat că, dacă prezbiterii nu îi echipează pe sfinți, oamenii vor fi imaturi și vor lua decizii greșite. Dar tocmai faptul că acest model de congregaționalism nu le permite liderilor să-și impună voința asupra membrilor, chiar și asupra celor imaturi, îi forțează pe lideri să facă lucrarea de pregătire a membrilor bisericii. Programul lui Isus necesită ca liderii să aducă învățătură, să echipeze, să păstorească și să crească membrii bisericilor lor către maturitate, și către abilitatea de a lua decizii bune. Membrii bisericii sunt asemenea unor adolescenți de 16 ani care au în mâna lor cheile mașinii. Mamă și tată, ați face bine să îi învățați să conducă prudent. Nu blamați congregațiile pentru conducerea greșită. Blamați-i pe învățătorii lor.

Bisericile care le dau toată autoritatea liderilor lor își rănesc propria cultură de ucenicizare. Abandonându-și autoritatea, membrii devin mai puțin responsabili. Ei înclină astfel către pasivitate și complacere, ba chiar către o atitudine lumească. În final, ei lasă biserica mai puțin protejată.

Între timp, păstorii care îndepărtează autoritatea de la congregațiile lor, ironic, prin acest gest, ei abandonează o formă a propriei lor conducere. Se presupune că ei trebuie să lucreze din greu la echiparea bisericii pentru a-și folosi autoritatea într-un mod matur. Dar dacă ei îi fură bisericii această responsabilitate, evident, slujba lor va fi mai ușoară, dar nu vor fi acei lideri pe care Dumnezeu îi dorește.

Este oare congregaționalismul biblic o formă de democrație? Nu, este o formă de guvernare mixtă – parțial monarhie (domnia Unuia), parțial oligarhie (domnia câtorva), și parțial democrație (domnia multora). Isus este Împărat prin Cuvântul Său. Prezbiterii sau păstorii conduc. Congregația, la rândul ei, are ultimul cuvânt, omenește vorbind, asupra anumitor aspecte cruciale. Tocmai această dinamică între unul, câțiva și mulți este ceea ce dezvoltă cultura ucenicizării și ceea ce ghidează membrii imaturi ai bisericii către maturitate.

Ai înțeles? Când Isus și apostolii au vorbit despre conducerea bisericii, aceasta nu a fost doar o discuție legată de procese birocratice de luare a deciziei. Discuția a avut de-a face în mod fundamental cu chestiunea ucenicizării!

Nota editorului: acest articol constituie un fragment ușor modificat din cartea lui Jonathan Leeman, intitulată Understanding the Congregation’s Authority (B&H, 2016).

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.