O PREDICĂ CENTRATĂ ÎN EVANGHELIE STRĂLUCEȘTE DE EVANGHELIE

Se califică „File de poveste” să fie un film clasic? Cu siguranță, dacă luăm în considerare replicile memorabile din el! Una din frazele clasice este rostită de către Inigo Montoya, care este confundată de exclamația repetată a lui Vizzini, „De neconceput!” În final, Montoya replică: „Continui să folosești acel cuvânt. Dar nu cred că are sensul la care te gândești.”

Atunci când mă uit la caracteristica atât de repetată referitoare la predicare, anume „centrarea în Evanghelie”, parcă îl aud pe Inigo Montoya. Noi continuăm să folosim acea expresie, și nu cred că ea semnifică ceea ce credem noi că semnifică. Așa că, haideți să discutăm puțin acest aspect.

REFUZURI ÎN LEGĂTURĂ CU PREDICAREA CENTRATĂ ÎN EVANGHELIE

Cred că o listă scurtă de refuzuri ar putea să ne ajute în conturarea limitelor gândirii noastre cu privire la acest termen:

– Ar trebui să refuzăm să acceptăm predicarea drept centrată în Evanghelie doar pentru că mesajul a fost bazat pe Biblie. Există o modalitate de a predica Biblia – chiar verset cu verset, și chiar anumite părți legate de Isus – care nu aduce decât condamnare. Preoții și leviții erau maeștri ai Scripturii, și totuși Isus i-a mustrat pentru că rataseră să vadă mărturia ei cristocentrică (Ioan 5:39-40).

– Ar trebui să refuzăm acceptarea predicării drept centrată în Evanghelie doar pentru că mesajul i-a mângâiat pe oameni cu harul. Harul Evangheliei nu doar mângâie, ci și convinge. El justifică și sfințește. El ne lovește în aspectele indicative și ne crește folosind imperativele: Ești iertat, acum mergi și nu mai păcătui.

– Ar trebui să refuzăm acceptarea predicării drept centrată în Evanghelie doar pentru că mesajul a inclus o referință la moartea și învierea lui Isus pentru păcătoși. Evident că moartea și învierea lui Hristos pentru păcătoși este miezul mesajului Evangheliei (1 Corinteni 15:1-4). Totuși, sumarizarea oricât de precisă a acelui mesaj, ca și cum ar fi o piesă pe o listă de verificare sau o notă de subsol obligatorie – cu siguranță că asta înseamnă o predicare centrată în Evanghelie.

O ILUSTRAȚIE A CENTRALITĂȚII ÎN EVANGHELIE

Termenul „centrat” este unul din vinovații pentru confuzia noastră. Ce înseamnă mai precis „centrat”, în relație cu predicarea Veștii Bune a lui Isus? Dați-mi voie să clarific acest lucru folosindu-mă de o ilustrație. Ar trebui să ne dorim ca Evanghelia să fie centrală în predicile noastre în același fel în care soarele este central în sistemul nostru solar. În cadrul acestuia, toate lucrurile se rotesc în jurul soarelui și sunt luminate și încălzite de el. Masa enormă a soarelui creează o atracție gravitațională care menține întregul sistem conectat la el. Lumina și căldura soarelui ating orice obiect care orbitează în jurul acestuia.

Tot așa ar trebui să stea lucrurile și cu Evanghelia din predicile noastre. Mântuitorul nostru, Isus Hristos, este soarele, iar Biblia este sistemul solar. Fiecare pasaj, fiecare învățătură, fiecare temă – toate acestea orbitează în jurul lucrării mântuitoare a lui Isus. Viața, moartea și învierea lui Isus luminează și încălzesc întreaga revelație a lui Dumnezeu, ca și pe oamenii care vin în biserică, inclusiv pe predicator. În măsura în care o predică reflectă aceste realități, ea este o predică centrată în Evanghelie.

Într-o astfel de predică, Evanghelia este precum soarele, făcând ca orice fațetă a predicării să se rotească pe orbita ei, și să radieze lumină și căldură asupra tuturor. O predică centrată în Evanghelie este o predică ce strălucește de Evanghelie.

ÎNTREBĂRI PENTRU DIAGNOSTIC

Compararea predicării noastre cu sistemul nostru solar este, după cum vă puteți imagina, foarte utilă, dar trebuie să devenim puțin mai practici. Există oare o cale de a evalua cât de bine ne-am descurcat noi în centrarea unei predici în Evanghelie? În cele ce urmează am pus trei întrebări de tip diagnostic, care ne pot ajuta în evaluarea mesajelor noastre. Evident, aceste întrebări sunt exprimate în contrast cu refuzurile enunțate anterior.

(1) A strălucit Evanghelia precum soarele din textul predicii?

Principalul punct al textului a fost proclamat în lumina Evangheliei. Indiferent dacă a avut de-a face cu creația, legământul, templul, genul, jertfele, sfințenia, judecata, binecuvântarea, blestemul, puritatea, rugăciunea, căsătoria, singurătatea, unitatea, dreptatea, misiunea, Tatăl, Duhul, și orice altceva – principalul punct al textului a fost predicat prezentând o înțelegere clară a felului cum moartea și învierea lui Isus împlinește, regândește, dă sens sau putere acelui lucru. Pe scurt, principalul punct al textului a fost văzut într-o relație clară cu lucrarea mântuitoare a lui Isus. Nicio predică centrată cu adevărat în Evanghelie nu ar putea să fie acceptată într-o sinagogă sau într-o moschee.

(2) A strălucit Evanghelia precum soarele asupra vieții ascultătorului?

Evanghelia a iluminat nu doar esența textului, ci și viața ascultătorului mesajului. Centralitatea în Evanghelie a strălucit atât în interpretarea, cât și în aplicarea textului. Oamenii au fost chemați să trăiască, răspunzând Evangheliei. În lumina harului lui Dumnezeu, în Hristos, necredincioșii au fost îndemnați să se pocăiască și să creadă, pentru a fi astfel mântuiți. În lumina harului lui Dumnezeu în Hristos, credincioșii au fost încurajați să se dezbrace de firea lor veche, să fie înnoiți în mințile lor și să se îmbrace cu noua lor identitate. Lumina harului, care transformă viețile, strălucește într-o predică centrată cu adevărat în Evanghelie. Imperativele Evangheliei izvorăsc din indicativele ei, și niciuna dintre cele două nu poate fi neglijată.

(3) A strălucit Evanghelia precum soarele asupra inimii predicatorului?

O menționare onorabilă a Evangheliei este de departe mai bună decât nicio precizare a ei. Totuși, într-o predică centrată cu adevărat în Evanghelie, însăși predicatorul a fost influențat de implicațiile Evangheliei, așa cum rezultă ele din text. El însuși a văzut lumina și a simțit căldura soarelui, și astfel stă înaintea congregației, simțindu-se mai puțin precum Pluto și mai mult precum Mercur. El însuși își găsește încântarea în Hristos. În consecință, predicatorul este zelos în dorința lui ca adunarea să i se alăture în această bucurie. El proclamă Evanghelia nu ca un gropar, ci ca pe cea mai spectaculoasă veste.

DE NECONCEPUT!

Iată cum este predicarea centrată în Evanghelie, în situația cea mai fericită: predicarea prin care Evanghelia strălucește precum soarele din acel text, care strălucește asupra ascultătorilor ei și asupra predicatorului. Singurul lucru de neconceput este ca centralitatea în Evanghelie să fie definită în termeni diferiți de cei amintiți. Așa că, gândește-te la refuzurile enumerate inițial. Apoi treci prin cele trei aspecte de diagnoză. În final învață să predici Evanghelia precum soarele care „răsare la un capăt al cerurilor și își isprăvește drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui” (Psalmii 19:6). O predică centrată în Evanghelie este o predică ce strălucește de Evanghelie.

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.