Predicare & Teologie

NU AI APLICAȚII? ATUNCI NU AI PREDICAT

De Michael Lawrence

Michael Lawrence este pastor senior la Hinson Baptist Church în Portland, Oregon. Îl puteți găsi pe Twitter la @pdxtml.
Article
06.18.2015

Ai stat vreodată într-o sală de clasă gândindu-te care este sensul unei lecții? Eu îmi amintesc în mod special acel sentiment pe care-l trăiam când mă străduiam să înțeleg disciplinele care cereau calcule, în facultate. Cursul era predat ca și cum aplicațiile principiilor erau evidente de la sine. Și poate că pentru așii în matematică din acea clasă așa și era. Dar pentru acest tânăr englez, totul era un exercițiu constant și inutil de gândire totalmente abstractă. Fără a înțelege aplicațiile din lumea reală, aveam mari dificultăți în a pricepe de ce am nevoie să știu valoarea vreunui lucru cu care n-aș fi avut niciodată de-a face, ca și cum ar fi fost situat la infinit.

Dacă ești un expert în matematică, tot ce trebuie să faci este să îți amintești cum te simțeai atunci când ți se cerea să discuți sensul vreunuia din sonetele lui Shakespeare.

EXPLICAȚIE ≠ APLICAȚIE

N-am de gând să încerc să dezgrop amintiri neplăcute. Dar mă întreb dacă nu cumva vreunii dintre noi, predicatorii, suntem vinovați de a ne pune membrii bisericilor, în fiecare duminică, într-o situație spirituală echivalentă aceleia în care se află un proaspăt student la facultate care studiază calculele algebrice? Asemenea multor profesori din nenumărate domenii, suntem pasionați în ceea ce privește subiectul nostru și foarte bine pregătiți. Putem răspunde întrebărilor legate de timpul verbului din greacă sau ebraică și de despre contextul istoric și cultural din Orientul mijlociu în vremea antică. Putem să explicăm un termen înainte ca membrii bisericilor noastre să își dea seama cum să îl pronunțe corect. Și suntem pregătiți să explicăm de ce traducătorii au înțeles greșit și de ce cei care ne aud ar trebui să se folosească mai degrabă de înțelegerea pe care noi o avem cu privire la acel verset.

Și totuși, în ciuda acestei bogății de cunoștințe și înțelepciune, prezentată cu pasiune, ca și cum ar fi cea mai mare realizare a noastră, congregația rămâne cu o firavă înțelegere în ceea ce privește aplicațiile, sau ceea ce ei trebuie să facă cu acel text. Știu că au de-a face cu un lucru important în viață, pentru că la mijloc este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, ei știu că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru ei. Dar, când explicăm, spunem în esență celor ce ne ascultă, „acum vi l-am transmis. Mai trebuie să vă dați seama cum să-l aplicați în viețile voastre”. Sau, mai rău, lăsăm pe oameni întrucâtva încurcați și cu simțământul de a fi lumești pentru că nu știu cum să îl aplice, pentru că nouă ni se pare evident acest lucru.

Pur și simplu nu este suficient ca noi, predicatorii, să explicăm textul adunărilor noastre. Dacă vrem să fim buni păstori, va trebui să aplicăm textul în viețile lor de astăzi.

Dar de ce nu o facem? Cred că din câteva motive.

În primul rând, a face aplicații este o treabă grea. Comparată cu gândirea în legătură cu complexitatea inimii și a situației omului, analiza gramaticală și a contextului este o joacă de copil.

În al doilea rând, aplicațiile sunt subiective. Știu când am subliniat corect o propoziție sau când am conjugat un verb. Dar cum aș putea ști că am făcut aplicația corectă?

În al treilea rând, a face aplicații este un lucru complicat. Textul are o idee centrală, dar sunt multitudini de aplicații ce pot fi făcute, poate la fel de multe pe cât sunt ascultători. Iar alegerea celor potrivite din mulțimea de opțiuni este o treabă complicată.

În al patrulea rând, a face aplicații este o chestiune personală. Imediat ce încep să mă gândesc la felul cum un text anume se aplică congregației mele, nu pot să nu mă confrunt cu ideea legată de felul cum el se aplică vieții mele. Și, uneori, mai degrabă aș prefera să îl explic decât să intru în zona aplicațiilor.

Toate aceste motive au de-a face cu firea noastră și cu dorința noastră de a evita mai degrabă munca grea la care nu suntem așa de pricepuți, sau chiar să evităm cu totul convingerea personală de păcat. De aceea, răspunsul nostru la aceste scuze este, pur și simplu, să ne pocăim.

APLICAȚIE ≠ CONVINGERE

Dar mai există un al cincilea motiv, mai teologic, pentru care unii dintre noi neglijăm aplicațiile în predicile noastre. Noi suntem convinși cumva că aplicația este treaba altcuiva și că ea se află dincolo de sarcinile pentru care suntem plătiți. Nu este cumva Duhul Sfânt Cel care trebuie să aplice în final textul în inima unei persoane? Dacă eu fac aplicația, și ea nu este relevantă, nu i-am lăsat cumva pe oameni să scape din cârlig? Dar dacă eu prezint adevărul, după care mă dau la o parte, atunci Duhul Sfânt are un teren liber să-Şi facă lucrarea. Și El se va descurca cu mult mai bine decât aș face-o eu.

Am auzit pe mulți predicatori moderni foarte stimați subliniind acest lucru. Dar, cu tot respectul, cred că această obiecție este deopotrivă nebiblică și confuză din punct de vedere teologic. Confuzia este că noi punem semn de egalitate, în mod greșit, între convingere și aplicație. Convingerea de păcat, de neprihănire și judecată este treaba Duhului Sfânt (Ioan 16:8). Nimeni altul decât Duhul Sfânt nu poate aduce adevărata convingere de păcat, iar atunci când noi încercăm să facem lucrarea aceasta în locul Lui, ajungem în mod inevitabil la legalism. De ce? Deoarece convingerea de păcat este o chestiune a inimii, iar o persoană devine convinsă nu doar datorită faptului că un lucru este adevărat, ci și datorită faptului că acea persoană este responsabilă înaintea lui Dumnezeu pentru acel adevăr, și ea trebuie să acționeze în baza lui.

Aplicația este diferită de convingere. Chiar dacă ținta ei este inima, ea tratează mintea. Dacă exegeza ne cere să înțelegem contextul original al pasajului, aplicația are de-a face întru totul cu explorarea contextului contemporan în care pasajul este auzit. Are de-a face cu identificarea aspectelor care țin de viață, etică și înțelepciune în care acest cuvânt particular al lui Hristos are nevoie să locuiască din belșug (Col. 3:26). Noi toți avem tendința de a asculta un mesaj prin propriile filtre și prin intermediul propriei experiențe. Așadar, atunci când un pastor se străduiește să facă aplicații Cuvântului, pentru noi se deschide o oportunitate de a lua în considerare semnificația unui pasaj în modalități la care nu ne-am fi gândit anterior sau pe care nu le-am lua în considerare, în mod firesc.

De exemplu, oridecâteori aud Ioan 3:16, mă gândesc imediat la chemarea mea de a face evanghelizare. Aceasta este aplicația mea naturală la acest verset, care vine aproape ca un reflex personal. Dar aplicația atentă, omiletică, ar putea să mă determine să mă gândesc mai profund la natura dragostei lui Dumnezeu pentru mine sau la ce înseamnă să am viața veșnică în Hristos. Extinzându-mi înțelegerea cu privire la aplicațiile posibile ale acelui singur verset, Ioan 3:16 începe să locuiască în viața mea mult mai bogat. Fără a mă amesteca peste lucrarea Duhului Sfânt, aplicația bine făcută la un text multiplică oportunitățile pentru convingerea de păcat.

EVITAREA APLICAȚIILOR ESTE NEBIBLICĂ

De asemenea, evitarea aplicațiilor este, pur și simplu, nebiblică. A face aplicații este exact ceea ce vedem noi pe paginile Scripturii, dacă ne uităm ce au făcut predicatorii și învățătorii Cuvântului lui Dumnezeu. De la Deuteronom 6:7 – unde părinților li se spune „să le întipărești în mintea copiilor tăi, şi să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula” – până la Neemia 8:8 – unde Ezra și Leviții nu doar citeau cartea Legii înaintea oamenilor, ci se și străduiau să „îi arate înțelesul, ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră” – Vechiul Testament ne arată că poporul lui Dumnezeu nu era preocupat doar de cunoașterea Cuvântului Lui, ci îi și înțelegeau semnificația pentru viețile lor.

Iar această preocupare a continuat în învățătura lui Isus și a apostolilor. În Luca 8:21, Isus vorbește despre relația Sa cu cei care „ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc”, iar învățătura Lui este ilustrată în felul cum trebuia să arate un credincios atunci când acel Cuvânt era pus în practică, începând cu Predica de pe Munte. Epistolele apostolilor sunt pline de aplicații practice, iar ei au dat mai departe acea preocupare către prezbiteri, care erau chemați să predice despre evlavia practică (1Tim. 4) și să încredințeze aceeași învățătură „la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe şi pe alții” (2Tim. 2:2).

Nicăieri nu vedem acest lucru mai clar decât în Efeseni 4:12-13. Scopul pentru care Hristos a dat bisericii darul de pastori și învățători este acela de „desăvârșire a sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței şi a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos”. Cum putem să echipăm noi pe membrii Bisericii pentru diferitele lucrări din cadrul acesteia și din afara ei, dacă nu vorbim niciodată în mod specific și practic în acest sens? Pavel pare să presupună că noi ar trebui să țintim constant la acest lucru, ceea ce este departe de evitarea aplicațiilor.

CÂTEVA EXEMPLE

Așadar, cum ar trebui să arate aceasta în practică? Aș vrea să vă ofer două exemple. Haideți, mai întâi, să privim la 2Samuel 11, narațiunea adulterului lui David cu Bat-Șeba și a abuzului de putere al lui pentru a pune la cale uciderea soțului ei și ascunderea păcatului său. Evident, aplicațiile legate de puritate sexuală și crimă stau deja la suprafața textului. Dar cum rămâne cu toți acei oameni din adunarea ta, pentru care curvia și crima nu reprezintă ispite curente? Sigur că există câțiva oameni de acest fel. Nu avem nimic să le spunem lor? Ba evident că avem.

Privind la păcatul specific al lui David, poți să îi ajuți să vadă felul în care păcatul acționează în general, ca și natura lui amăgitoare, oportunistă și progresivă. Apoi poți să-i ajuți să se gândească la „oportunitățile de a păcătui” cu care ei se confruntă, nu în calitate de împărați ai lui Israel, ci în calitate de mame, bunici, studenți, angajați, manageri sau pensionari. În aplicațiile tale, nu trebuie să încerci să fii exhaustiv. Încerci să oferi sensul pasajului și să pui rotițele în mișcare în mințile lor în ce privește propriile lor vieți.

Sau, să ne uităm la Efeseni 6:1-4. Acest pasaj este unul care vorbește despre obligațiile reciproce ale părinților și copiilor. Și există o mulțime de aplicații chiar acolo, în text. Dar ce se-ntâmplă cu toți aceia din biserica ta, care nu au copii sau ai căror copii nu se mai află acasă? Ei doar trebuie să asculte și să prindă ceva cu care să îi încurajeze pe părinții din jurul lor? Da, acesta poate fi un punct de plecare. Dar acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, aplicabil și lor. Principiul autorității, odată ce este exersat corect și față de care ne supunem, este aplicabil tuturor. Profesori și elevi, angajatori și angajați, prezbiteri și congregație, toți avem ceva de învățat despre ce înseamnă să prosperăm fiind supuși și respectând autoritatea evlavioasă. Așa cum observă Catehismul Mare de la Westminster, „prin cea de-a cincea poruncă se înțelege că ea face referire nu doar la părinții naturali, ci la toți superiorii în vârstă și daruri, în special la aceia care, prin rânduiala lui Dumnezeu, sunt puși peste noi în poziție de autoritate” (R.124). Noi toți ne aflăm într-o oarecare măsură sub autoritate, și mai toți avem întrucâtva autoritate. Aplicațiile atente vor ajuta la clarificarea acestui lucru.

CE ÎNSEAMNĂ ASTA PENTRU TINE

Ceea ce cred eu că înseamnă toate acestea este că o predică lipsită de aplicații nu poate fi deloc predică, ci doar o lecție biblică. Noi nu vrem ca oamenii să plece de la lecțiile noastre întrebându-se ce am vrut să spunem. Dimpotrivă, haideți să ne dedicăm timpul aplicării textului, „pentru desăvârșirea sfinților… pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge… la înălțimea staturii plinătății lui Hristos” (Efes. 4:12-13).

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

Altele etichetate ca: articles