ÎNFRICOȘAREA, MANIPULAREA ȘI IADUL

Este o manipulare să predici despre Iad. Este o tactică de înfricoșare. E doar o șmecherie prin care bagi frica în oameni. Nu vorbesc oare oamenii așa?

„De-a lungul majorității istoriei”, pretinde jurnalistul A. C. Grayling, „creștinismul a fost o ideologie violentă și întotdeauna opresivă – gândiți-vă la cruciade, la torturi, la arderile pe rug, la menținerea femeilor într-o stare de sclavie, constant dând naștere copiilor și fiind atașate de soți de care nu aveau voie să divorțeze; gândiți-vă la înfrânarea sexualității omului, la folosirea fricii (față de chinurile Iadului) ca pe un instrument de control și la rezultatele îngrozitoare ale minciunilor lor împotriva iudaismului.”

Astăzi, creștinii sunt ceva mai pricepuți la cum să vândă. Ei știu cum să se vândă prin a evita aspectele nepopulare, asemenea felului cum sunt vândute astăzi produsele sau cum se fac cunoscuți politicienii. Grayling continuă,

„Astăzi, prin contrast, creștinismul s-a specializat într-o muzică mult mai blândă. Amenințările cu Iadul, obligațiile în ceea ce privește trăirea în sărăcie și modestie, doctrina lui că numai câțiva vor fi mântuiți, în timp ce mulți vor fi condamnați, au fost puse la adăpost, fiind înlocuite de chitare acordate și de zâmbete zaharisite. În dorința de a-și menține influența asupra celor mai slabi de minte, s-a reinventat atât de des și cu o ipocrizie care îți taie atât de mult răsuflarea încât, dacă un călugăr medieval s-ar trezi astăzi, așa cum scrie Woody Allen în cartea lui, Sleeper, n-ar mai fi capabil să recunoască acea credință care poartă același nume ca religia din vremea sa.”[1]

Aceasta este transformarea pe care un necreștin a observat-o printre creștini. Ea reflectă lipsa noastră de confort, din vremurile moderne, înfrânarea noastră față de afirmarea publică a oricăreia dintre învățăturile nepopulare ale lui Isus, precum acea imagine înfricoșătoare a viitorului pe care Isus a zugrăvit-o. Ar putea fi oare posibil ca, în același timp, acest lucru să arate cum creștinii capitulează prea repede în fața standardelor culturale?

DE CE BATJOCORIM FRICA

Societatea noastră disprețuiește ideea de a fi motivată de frică. O respingem. Frica, nu-i așa, este o călăuză nesigură. Pare că este sub nivelul nostru. Pare primitivă, animalică. Prea instinctuală pentru a fi rezonabilă.

Termenul pe care noi îl folosim pentru a descrie temerile nerezonabile este „fobie”. Astfel, adesea vorbim despre hidrofobie, adică frica exagerată de apă, sau arahnofobie, frica exagerată față de păianjeni. Fobiile trebuie respinse, și adesea nutrim compasiune față de cei care le experimentează. Dacă vei denumi felul meu de a înțelege homosexualitatea drept „homofobie”, atunci nu este nevoie să iei în considerare ceea ce am de spus. Fobiile sunt departe de a fi luate în serios.

Da, noi recunoaștem că frica este puternică. Frica este și irațională, pentru că ne plasează în situația în care putem fi manipulați. Ne lasă vulnerabili. De aceea, frica nu ne place.

FRICA FUNCȚIONEAZĂ

Ironic, toți știm că frica este folositoare. Și o și folosim.

Ba chiar am făcut acest lucru dintotdeauna. Tot așa avertizau fabulele lui Esop cu privire la soarta leneșilor. Maximele lui Confucius și ale lui Ben Franklin contrastează prosperitatea celor care fac bine, cu sărăcia celor care fac rău. Părinții le spun copilașilor lor să nu facă un lucru sau altul, pentru că asta îi va răni, sau să nu își facă anumiți prieteni, pentru că nu le vor fi de niciun folos. Profesorii îi spun lui Ionică faptul că, dacă el nu poate citi, nici nu poate lucra, și că dacă nu poate lucra, nu poate avea lucrurile pe care și le dorește, și nici viața după care tânjește.

Noi manifestăm cinism față de afirmațiile înfricoșătoare, dar adevărul este că frica vinde bine!

Când vrei să-ți fie în siguranță copiii, îți cumperi o anumită mașină. Când vrei ca sănătatea să îți fie protejată, îți iei asigurare și consumi vitamine. Vrei să arăți bine, așa că îți cumperi cosmetice. Vrei siguranță financiară, așa că investești. Vrei să dormi liniștit, adică vrei să dormi în siguranță, îți cumperi alarmă de incendiu.

Frica funcționează.

Și nu doar că Madison Avenue (cartier cosmopolit din New York, n.trad.) cunoaște acest lucru. Întreg orașul în care trăiesc, Washington DC, știe cât de folositoare este frica. Putem să deplângem frica – „Nu ne este frică de nimic, decât de frică!” – și totuși este folosită constant.

Imaginează-ți un ecran de televizor, întunecat. Apoi apare o imagine în alb-negru și o voce profundă, gravă: „Dacă Bob Smith ajunge să fie ales, pușcăriașii vor fi eliberați, locurile de muncă se vor evapora, țara noastră va rămâne neapărată, bătrânii vor fi înfometați, soarele nu va mai răsări și va fi iarnă pe vecie, dar fără vreun Crăciun!” Apoi ecranul trece la imaginea în culori a unui candidat zâmbitor, aplaudat cu entuziasm de mulțimi de oameni fericiți. Vocea se schimbă de la acel ton grav, la unul cald și confident. Apoi rostește sloganul candidatului. Sfârșit.

CE-AR FI DACĂ AR EXISTA CU ADEVĂRAT CEVA DE CARE SĂ NE TEMEM?

Evident, este un lucru bun să ne învățăm copiii să nu se teamă de umbre și să nu se lase duși în capcana celor care folosesc frica pentru a le vinde ceva. Dar dacă ar exista cu adevărat ceva de care ar trebui să ne fie teamă?

Ce-ar fi dacă acțiunile noastre au consecințe și nu toate acele consecințe sunt bune? Și ce-ar fi dacă există o relație între ceea ce facem și ceea ce primim? Avem voie oare să vorbim despre aceste lucruri?

Societatea noastră tolerează avertismentele ce țin de pericole obiective: „Pod înaintea dumneavoastră. Luați curba la dreapta!” Ba chiar prețuim avertismentele medicilor: „Dacă nu te oprești din fumat, te va ucide. Oprește-te!” Ba chiar speculăm în legătură cu felul în care anumite acțiuni vor afecta mediul înconjurător sau economia. Suntem foarte rapizi să avertizăm oamenii de amenințări teroriste.

Dar cum stau lucrurile în ceea ce privește aspectele spirituale? Cum procedăm când vine vorba de Dumnezeu, sufletele noastre și viața de apoi? Este oare frica un factor motivator în astfel de lucruri?

Am putea să respingem ideea, dar refuzurile noastre n-au fost niciodată un ghid infailibil în calea falsității, nu-i așa? Doar pentru că noi refuzăm un anume lucru, nu înseamnă că acel lucru nu este adevărat!

ISUS NE ARATĂ DE CE ANUME SĂ NE TEMEM: IADUL

Isus știa că există ceva de care să ne temem: anume trăirea veșniciei în Iad. El le-a spus ucenicilor Lui,

„Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață decât să ai două mâini și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop decât să ai două picioare și să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.” (Marcu 9:43-48).

În alt loc, El a spus,

„Vă spun vouă, prietenii Mei, să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, și după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți.” (Luca 12:4-5).

Isus ne îndeamnă să ne temem de Iad. Iar El ne avertizează în același timp să ne temem de Dumnezeu, care are puterea să ne arunce în Iad.

PĂSTORILOR, NU VĂ TEMEȚI DE FRICĂ!

E o iluzie să ne gândim că putem trăi fără frică în această lume blestemată și căzută în păcat. Oricine se teme de ceva. Singurul lucru în discuție este de ce anume se teme fiecare.

Păstorilor, nu vă lăsați atrași în capcana standardelor culturii, care să vă dicteze de ce să vă temeți și de ce nu. Nu fiți amăgiți de batjocura cu care cultura tratează frica. Și ei se tem. Dimpotrivă, urmați pe Isus avertizând pe alții cu privire la viitorul înfricoșător care îi așteaptă pe cei ce nu se pocăiesc de păcatele lor și nu își pun credința în Hristos.

NOTE BIBLIOGRAFICE

[1] A.C. Grayling, Against All Gods (Oberon, 2007), 24.

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.