Gânduri despre 1 Corinteni 2:1–5

Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2:1–5

Puterea cuvintelor lui Pavel stătea în logica divină a Evangheliei, nu în simpla ordine a cuvintelor din frazele lui. Atunci care este logica argumentului din 1 Corinteni 2:1-5?

Este că mesajul Evangheliei este centrat pe Dumnezeu („vă vestesc taina lui Dumnezeu”, v. 1) și dominat de Hristos (nimic „altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit”, v. 2).

Această Evanghelie le cere vestitorilor ei să trăiască în unire cu Hristos, în implicațiile morții Lui („slab”, „fricos”, „plin de cutremur”, v. 3). Așa cum avea să explice Pavel în altă parte mai pe deplin, viața cea nouă lucrează în alții, pe când „în noi lucrează moartea” (2 Cor. 4:10–12; cf. Filip. 3:10–12; Col. 1:24).

La rândul lui, acest lucru implică faptul că stilul nostru de predicare trebuie să fie de asemenea marcat de răstignirea noastră față de căile lumii, respingând modalitățile de transmitere a mesajului care nu sunt armonizate conținutului lui plin de mesajul crucii („nu… cu o vorbire sau înțelepciune strălucită [omenească, lit. ESV]… nu în… vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii” v. 1, 4).

Aceasta mai conduce și la următorul rezultat: credința acelora care răspund nu este produsă de darurile naturale ale predicatorului (dacă ar fi așa, ea s-ar putea disipa foarte ușor în absența lui sau prin eșecurile sale). Ea depinde clar de puterea Duhului.

În parte, cuvintele lui Pavel reflectă chemarea și circumstanțele sale specifice. Cu toate acestea, implicațiile lor sunt profund provocatoare pentru predicatorii de astăzi. Iată patru astfel de implicații:

1. „Moartea” noastră la amvon este un sine qua nonal vieții noi ce se înfiripă în cei care stau pe scaune. Desigur, unele aspecte ale predicării ne vin ceva „mai ușor”. Dar nu același lucru este aplicabil „morții”. Această implicație va continua până când vei muri. Uneori îmi doresc ca fiecare dintre cei din congregație să poată predica măcar odată, pentru a trece și ei prin experiența „morții la amvon”. Cu siguranță că o astfel de experiență i-ar conduce la o rugăciune mai fierbinte pentru predicare și pentru slujitorii Cuvântului!
2. Pavel nu se abține de la o energie creată de Hristos și de Evanghelie. La urma urmei, 1 Corinteni 2:1-5 este în sine un paragraf care denotă o argumentare hotărâtă. Dar persuasivitatea lui venită de la Hristos izvorăște din înțelegerea sa monumentală a Evangheliei și a implicațiilor ei. Nu este vorba aici despre persuasivitatea sau predicarea hotărâtă a cuiva care transmite impresia că a stăpânit textul și își iubește poziția de predicator. Nu, ci ea vine din a fi stăpânit el însuși de acel pasaj biblic, iar focul dragostei pastorale o aprinde spre binele celor cărora le slujește.
3. Nu poate exista simultan o demonstrare a puterii Duhului și a puterilor sau abilităților mele – indiferent că este vorba de abilități sau puteri intelectuale, de oratorie sau personalitate. În acest sens, vorbele adesea citate ale lui James Denney rămân perfect valabile: „Niciun om nu poate oferi impresia că el este istețul și că Hristos este Cel puternic în mântuire”.
4. Cuvintele lui Pavel aduc aici trei teste importante pentru predicarea mea:

(i) În ce măsură simte congregația mea că predicarea mea este predominant despre Dumnezeu (v. 1)?

(ii) În ce măsură simte congregația mea că „n-am de gând să știu între ei altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit” (v. 2)?

(iii) În ce măsură experimentează congregația mea „puterea Duhului” (v. 4) în predicarea mea, astfel încât credința lor să fie „întemeiată pe puterea lui Dumnezeu” (v. 5)?

Lucruri cu adevărat provocatoare!

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.