Conducerea bisericii

ECLESIOLOGIA TA GREȘITĂ NE RĂNEȘTE

De Mark Collins

Mark Collins este păstor și plantator de biserică ce a slujit în Asia vreme de 18 ani. El locuiește acolo alături de soția sa, Megan, și de cei cinci copii ai lor, dar provine din Fairfax, Virginia.
Article
07.30.2020

„Ce este o biserică?”

Aceasta era întrebarea de care mă temeam cel mai mult. Aveam 28 de ani și abia fusesem promovat de pe poziția de lider de echipă de misiune la cea de director regional. Ne adunam în ședințe lunare cu liderii, care veneau acolo reprezentând peste 80 de misionari de carieră susținuți de noi, care slujeau în fereastra 10/40. Era de așteptat ca discuțiile noastre să fie motivatoare și încurajatoare, și adesea așa și era. Vorbeam despre strategie și rodnicie în evanghelizare, despre a crește ucenici și despre potențialul de multiplicare. Dar deveneam crispat când cineva avea să pună acea întrebare. Era scopul nostru să plantăm biserici? Făceam noi asta? Și, că veni vorba, eram noi de acord asupra definiției bisericii? Ce face o biserică să fie biserică?

Mă temeam de această întrebare pentru că nu știam cum să răspund. Mai rău, știam din discuții repetate și lipsite de rezultat că niciunul dintre cei aflați în încăpere nu cunoștea răspunsul. Nu știam cum să definim biserica, și cu atât mai puțin cum ar trebui să fie o biserică bună sau o biserică sănătoasă. Care era diferența dintre o biserică și o întâlnire de 25 de studenți într-un campus studențesc? Noi demarasem o mulțime de astfel de grupuri. Care era diferența între o biserică și un grup de 30 de profesioniști în afaceri care se strângeau pentru un studiu biblic regulat?

Aceasta nu era o simplă întrebare academică pentru noi. Prin harul lui Dumnezeu, am văzut cum El a produs roade uimitoare prin străduința noastră. Așadar, pe măsură ce aveam acele discuții, știam că existau credincioși care aveau să vină la întâlniri chiar în acea săptămână. Aceste întâlniri erau pline de oameni pe care noi îi ucenicizam, și mulți dintre ei ne priveau și așteptau de la noi o direcție către care să meargă. Foarte rapid, ei aveau să descopere că nu aveam prea multe să le oferim.

ACEEAȘI POVESTE PESTE TOT

Am văzut și am auzit aceeași poveste repetată în organizații și regiuni diferite de-a lungul a 19 ani de când am făcut primul pas în terenul de misiune. Mult prea adesea, misionarii care vin din țări occidentale nu au foarte multe de spus despre biserică, sau cel puțin nu vin cu o claritate biblică. Printre evanghelici, din fericire, Evanghelia rămâne în mod uzual clară, ineranța Scripturii este în general susținută, iar importanța teologiei este în mod obișnuit recunoscută. Acum rămân lucrurile cu biserica?

Cere-le câtorva misionari pe care îi cunoști să îți explice felul în care lucrarea lor este legată de sarcina plantării de biserici, și vei căpăta mai puține răspunsuri decât te-ai aștepta. Întreabă-i cum definesc ei biserica și cum trebuie să arate o biserică sănătoasă, și vei primi chiar mai puține răspunsuri.

Realitatea este că, atunci când trimiți misionari, când îi susții și când intri în parteneriat cu alții pentru a face asta, în fapt exporți o doctrină a bisericii. De-a lungul anilor, am ajuns la concluzia că mult prea adesea noi exportăm o eclesiologie greșită.

Iar rezultatele în terenul de misiune nu pot fi decât tragice.

CUM AM AJUNS AICI?

Probabil că există o mulțime de lucruri care contribuie la problemă, dar eu aș vrea să sugerez trei dintre aceste cauze.

  1. Bisericile care trimit misionari văd adesea misiunea ca pe un lucru pe care îl pot delega altora.

Liderii de biserici au suficiente probleme de rezolvat în interiorul propriilor lor adunări, așa că supravegherea și echiparea misionarilor cu resurse este percepută adesea ca fiind dincolo de capacitatea sau expertiza lor.

Este adevărat că delegarea organizațiilor misionare să acopere aceste nevoi are multe beneficii. Totuși, problema în acest caz este că bisericile supraestimează frecvent ceea ce poate face o astfel de organizație. De exemplu, niciun proces de selecție a misionarilor nu poate să înlocuiască evaluarea darurilor și a calificărilor unei persoane prin implicarea regulată a acesteia în viața unei biserici locale. Acest fel de cercetare ar trebui să înceapă de la punctul zero al procesului, nu să fie transformată într-un fel de listă cu puncte de verificare când se solicită o scrisoare de recomandare din partea bisericii.

  1. Organizațiile misionare primesc solicitări de sprijin din partea bisericilor, dar adesea nu au o doctrină clară a bisericii.

Organizațiile misionare sunt fie create având o abordare anume de lucrare, fie sunt create pe parcurs, răspunzând unei nevoi. Unele decid să se concentreze pe evanghelizarea într-un anume segment al populației, cum ar fi lucrările cu studenții sau cu oamenii de afaceri. Alte grupuri țintesc la echiparea liderilor cu un anume curriculum teologic. Alte organizații se concentrează pe plantarea unor noi biserici într-o anumită regiune sau într-un anumit grup etnic.

Ceea ce pare rar în aceste scenarii este ca acea organizație să evalueze adecvat „succesul” prin a lua în considerare sănătatea pe termen lung a bisericilor pe care le-au plantat. Ca un lider de nivel mediu în organizația misionară unde slujesc, îmi amintesc cum mă luptam să exist între tensiunea obiectivelor organizaționale măsurabile – câte grupuri noi am deschis? – și dorința ca lucrarea noastră să aibă viabilitate pe termen lung. Încercările mele de a purta conversații despre sănătatea lucrării noastre dincolo de niște cifre seci nu mergeau prea departe.

  1. Misionari înșiși nu știu ce anume urmăresc.

Există o zicală care sună cam așa: „nu ținti la nimic, și vei lovi ținta de fiecare dată”. Fiecare misionar de pe terenul de lucrare încearcă să facă o lucrare bună. Misionarii își împărtășesc credința, încearcă să-i ucenicizeze pe noii credincioși și se roagă ca Dumnezeu să le binecuvânteze lucrarea. Acesta este un start bun, dar nu este totuna cu a avea o perspectivă clară asupra unei biserici plantate care funcționează într-o manieră biblică și care își strânge propriile resurse pentru extinderea lucrării. Acestor misionari le lipsește o astfel de imagine, pentru că ei nu înțeleg ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune despre biserica locală și despre rolul central pe care ea îl joacă în Marea Trimitere.

CE PUTEM FACE?

Ce poți face tu, ca păstor, pentru a începe să exporți o eclesiologie mai bună?

  1. Evaluează programul de misiune al bisericii tale.

Cunoști tu, ca păstor, calitatea oamenilor pe care îi trimiteți? Știi ce fac ei cu adevărat pe terenul de misiune? Le-ai cerut să-și descrie lucrarea în detaliu? Ai făcut ca progresul lucrării lor să fie parte din viața de rugăciune a bisericii tale? Investesc timp liderii și membrii bisericii tale în a vedea biserici sănătoase plantate prin intermediul misionarilor voștri?

  1. Preluați prima călătorie misionară a lui Pavel ca model pentru lucrarea voastră de misiune (F.A. 13-14).

Concentrați-vă pe calitatea misionarilor, nu pe cantitate. Duhul Sfânt a condus biserica din Antiohia să-i trimită pe Pavel și pe Barnaba, aceștia fiind doi dintre cei mai buni slujitori pe care biserica îi avea (F.A. 13:2)! Căutați să-i încurajați pe cei care slujesc deja în biserica voastră, așa încât ei să se gândească și să se roage cu privire la lucrarea de misiune.

Faceți ca lucrarea misionarilor să devină o parte centrală a vieții bisericii voastre. Trimiterea lui Pavel și a lui Barnaba a constituit un timp în care biserica s-a implicat în întregime în post și rugăciune (F.A. 13:3). În mod asemănător, gândiți-vă la moduri în care să faceți ca rugăciunea pentru misionarii voștri să fie mai consecventă în biserică. Folosiți rugăciunea pastorală și întâlnirile de rugăciune ale bisericii pentru a vă ruga în mod regulat pentru misionarii pe care îi susțineți și pentru evanghelizarea oamenilor din întreaga lume.

Încurajați-i pe misionarii voștri să își mențină privirile ațintite asupra obiectivului de a planta biserici sănătoase. Pavel și Barnaba nu doar au predicat și au ucenicizat, ci ei au continuat să viziteze și să păstorească până când au fost rânduiți prezbiteri în fiecare biserică (F.A. 14:23). Intuim că acest lucru a fost ceea ce biserica din Antiohia a așteptat de la ei. Așadar, cereți-le potențialilor misionari să-și creioneze planul de lucrare așa încât acesta să includă atât plantarea de biserici cât și păstorirea acelor biserici către obiectivul sănătății lor.

Invitați-i pe misionarii care călătoresc acasă în vacanță să depună un raport complet înaintea bisericii. Pavel și Barnaba au adunat biserica și „au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei” (F.A. 14:27). Într-o vacanță recentă, ni s-a cerut de către comitetele de prezbiteri ale mai multor biserici care ne susțin să depunem niște rapoarte în fața acestora. Mi-a plăcut atât de mult acest lucru! În sinea lor, misionarii doresc să știe că bisericile care îi susțin sunt alături de ei în această lucrare de plantare de biserici indigene. De asemenea, ne place să știm că trebuie să împărtășim mai mult decât câteva fotografii cu oameni din zona unde noi slujim, care zâmbesc frumos.

  1. Gândiți-vă cum puteți să faceți mai multe lucruri cu mai puține resurse.

În esență, exportul unei eclesiologii greșite provine din ideea occidentală că mai mult conduce în mod necesar la rezultate mai mari. Noi trimitem mai mulți lucrători și le cerem mai multe rezultate. Măsurăm succesul nostru în termenii mai multor profesiuni de credință și a mai multor biserici plantate, fără a pune întrebări legate de sănătatea „convertiților” sau a „bisericilor”. Cred că noi știm inerent că multe dintre sistemele pe care le punem la lucru țintesc mai degrabă la cantitate decât la calitate, dar nu știm cum să schimbăm acest lucru.

Un lucru simplu pe care am putea să îl facem ar fi ca, în timp, să trecem la a susține mai puțini oameni, dar într-o modalitate mai bună. Alocați mai mulți bani unui grup mai restrâns de misionari. Alocați o anumită sumă trimiterii regulate a unui prezbiter care să viziteze lucrarea lor. Faceți posibil ca misionarii ce vin în vacanță să petreacă mai mult timp cu biserica voastră. Mai presus de orice, gândiți-vă că lucrarea lor este și lucrarea voastră. Luați-vă ca obiectiv nu doar să aveți o biserică sănătoasă, ci să vedeți cum biserici sănătoase sunt plantate în toate locurile unde trimiteți misionari.

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

Altele etichetate ca: articles