CURĂȚAREA REGISTRELOR (PARTEA 2): LISTA CELOR CE TREBUIE SLUJIȚI

Cum putem să îi îndepărtăm din registrele bisericilor noastre pe acei membri care dau naștere la dezbinări și la sentimente rănite printre membrii care rămân? Un păstor poate să fie îngrijorat pe bună dreptate de listele de membri care nu reflectă cu acuratețe situația acelora care sunt implicați în biserică. Totuși, este dificil să anticipăm felul în care cei pe care dorim să îi protejăm – credincioșii activi – vor răspunde atunci când păstorul recomandă curățarea listei.

În mai multe întâlniri ale membrilor bisericii noastre, eu și ceilalți prezbiteri ai bisericii ne-am trezit cu membri care s-au simțit dintr-o dată răniți sau chiar supărați când am prezentat un prieten de-al lor propunându-l pentru îndepărtare din calitatea de membru, mai ales când la mijloc a fost un proces de disciplinare. Invariabil, membrul supărat a spus cam același lucru: „fraților prezbiteri, cred că vă grăbiți; nu aveți toate informațiile!”

În urmă cu mai mulți ani, o femeie pe nume „Kate”, cândva un membru roditor și activ, a ajuns să fie foarte nefericită în legătură cu biserica noastră. De-a lungul câtorva luni, activitatea ei în biserică a scăzut și comunicarea cu ea a slăbit. Prezbiterii au auzit de la alte persoane faptul că ea era supărată din cauza perspectivei noastre complementare cu privire la rolurile femeilor și bărbaților din biserică sau despre finanțarea anumitor proiecte de misiune. Totuși, ea nu a comunicat niciunui lider îngrijorările ei. Oridecâteori un lider i-a pus întrebări legate de aceste aspecte, ea avea întotdeauna să răspundă cu politețe și avea să ascundă gândirea proprie. În final, a cerut organizarea unei întâlniri cu păstorul nostru senior, în cadrul căreia a anunțat demisia ei din calitatea de membru. Din nou, nici cu această ocazie nu a prezentat vreo critică specifică. Păstorul nostru senior a adus acest lucru înaintea prezbiterilor, care au propus apoi să accepte demisia ei în fața congregației, cu prilejul următoarei adunări generale obișnuite a bisericii. Dar tocmai asta a făcut ca lucrurile să devină complicate!

După ce prezbiterii au prezentat propunerea de a accepta demisia lui Kate, un membru a ridicat mâna și a spus: „tocmai ce am luat prânzul cu Kate în această după-amiază, și ea mi-a spus că n-ar fi vrut să demisioneze”. Nicio altă dovadă nu a fost adusă. Congregația s-a simțit prinsă între relatări contradictorii, și prezbiterii s-au regăsit într-o situație foarte ciudată, pentru că acest lucru ridica semne de întrebare cu privire la integritatea lor. Era cineva la mijloc care nu spunea adevărul? Încercau cumva prezbiterii să o alunge pe Kate, când ea n-ar fi vrut să plece? Ea oare acest gest unul caracterizat de dragoste? Era corect ce se petrecea?

Situația lui Kate a implicat o demisie reală dar, în general, am descoperit că membrii activi au avut tendința de a obiecta când o anumită persoană era supusă procesului de disciplină pe motiv de neparticipare la serviciile bisericii. Absența de la biserică este unul dintre cele mai dificile păcate (Evrei 10:25-26) de disciplinat, pentru că este un păcat destul de răspândit și nu pare să fie atât de flagrant, precum curvia. Puțini oameni vor obiecta față de acțiunile disciplinare luate împotriva unui curvar care nu se pocăiește. Totuși, aici avem de-a face cu acel membru care, stând la periferia bisericii, nu a mai participat la serviciile ei de luni de zile, care umblă din biserică în biserică, și totuși menține relații cu câțiva dintre prietenii mai vechi din biserica ta, lucru care face ca disciplinarea să fie cel mai dificil act și, ca să fiu deschis, cel mai periculos. Acest membru nu este nici în biserică, nici în afara bisericii! El este, realmente vorbind, dezlipit de biserică, dar, dintr-un motiv sau altul, n-ar vrea să se despartă oficial de ea.

Au existat două lucruri în situația lui Kate, care au dat la o parte mult din tensiunea creată între prezbiteri și congregație. În primul rând, biserica noastră solicită acum o hârtie scrisă atunci când cineva vrea să demisioneze. Notificarea aceasta poate fi transmisă pe e-mail, printr-o scrisoare, sau pur și simplu printr-o notiță sau un bilet. Totuși, faptul că avem ceva scris face ca momentele complicate din întâlnirile membrilor bisericii să fie eliminate, momente ca acela când Kate și prietena ei ar fi pretins că ea n-ar fi vrut să demisioneze.

În al doilea rând, biserica noastră a creat ceva ce noi denumim „lista celor ce trebuie slujiți”. Înainte de a propune pe cineva pentru disciplinare, noi anunțăm numele acelui membru înaintea congregației, într-o adunare generală, și facem acel anunț în maniera în care el este pus pe această listă. Astfel, prezbiterii vor spune ceva de genul, „Bill n-a mai fost prezent la biserică în ultimele cinci luni. Prezbiterul Bob și asistentul pastoral Ben au încercat amândoi să-l caute pe Bill prin telefon și e-mail. Totuși, Bill n-a răspuns la niciunul dintre mesaje. Așadar, îl punem acum pe lista celor ce trebuie căutați și îngrijiți. Dacă sunteți prieteni cu Bill, vă rugăm să luați legătura cu el. Spuneți-i că îl iubim și încurajați-l să se întoarcă în părtășie. Altfel, vom fi nevoiți să îl ștergem de pe lista membrilor din cauza absenței din biserică, cu ocazia următoarei adunări generale a bisericii”, care, în cazul nostru, are loc odată la fiecare două luni.

Observați că am menționat numele (Bill), motivul pentru care noi suntem îngrijorați în legătură cu el (absența de la biserică), pașii pe care i-am făcut deja ca să-l recuperăm (Bob și Ben l-au căutat) și ceea ce congregația ar trebui să facă în perioada de două luni până la următoarea adunare generală, când va fi luată decizia cu privire la disciplinarea lui. De asemenea, le spunem membrilor bisericii să ne contacteze după întâlnire, dacă au vreo informație proaspătă – situație în care numele de pe lista aceasta sunt citite, fără a fi discutată fiecare circumstanță, dacă nu e nevoie.

De ce tot acest efort? Am văzut de prea multe ori cum Satana a exploatat noutatea sau modalitatea rapidă de a lua decizii în ce privește disciplinarea în întâlnirile noastre. Prezbiterii aveau să se străduiască să reia legăturile cu un membru care s-a îndepărtat de biserică, și aveau să trudească la acest obiectiv vreme de luni de zile, fără vreun rezultat, și adesea au făcut asta fără a informa congregația. Totuși, când a fost adusă propunerea înaintea congregației de a hotărî disciplinarea acelui membru, informația a fost văzută de mulți ca și cum ar fi fost o hotărâre luată în pripă, iar trupul bisericii a absorbit știrea cu rețineri. În multe situații, o astfel de propunere a șocat întregul lor sistem de gândire. Deși congregația ar fi vrut să accepte recomandarea prezbiterilor, puteai să simți totuși o anumită reținere în atmosfera bisericii. Întrebări fără răspuns păreau că plutesc în aer, și întreg procesul părea să submineze încrederea bisericii în prezbiteri. Totuși, atunci când am implementat ideea de listă a celor ce trebuie căutați și îngrijiți, am început să mergem înaintea congregației cu îngrijorările noastre legate de anumite persoane înainte de a chema biserica să ia parte la procesul de disciplinare.

Lista aceasta a crescut incluzând mult mai multe aspecte decât simplele cazuri potențiale de disciplinare. Tratăm acum și alte aspecte, precum nevoile membrilor ce rezultă din probleme financiare sau de sănătate. Uneori, chiar membrii bisericii au fost cei care au cerut ca numele lor să fie puse pe această listă, așa încât biserica să cunoască faptul că ei trec printr-o perioadă când au nevoie să fie slujiți.

Noi nu publicăm undeva această listă, ci le spunem membrilor bisericii verbal, cu ocazia adunării generale – la care participă doar membrii – cine se află pe această listă. Acest lucru previne eventualele situații deranjante.

Această idee simplă a adus multe beneficii în cazul nostru. În primul rând, a eliminat acel sentiment de șoc pe care Satana părea că îl exploatează în mod regulat. În al doilea rând, a protejat prezbiterii de acuzații nefondate. În al treilea rând, și cel mai important, a implicat întreaga biserică în rugăciune și în insistențe față de acel membru ca să se întoarcă în biserică și să-și trăiască viața în trupul ei, trupul legământului. Sunt bucuros să spun că, după an de zile de când am lucrat cu această listă, probleme care odată aveau potențialul de a genera dezbinări sunt acum folosite spre a uni, întări și proteja deopotrivă biserica și relațiile dintre congregație și prezbiteri.

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.