Predicare & Teologie

CUNOAȘTEREA TURMEI TALE ESTE CRITICĂ PENTRU PREDICAREA CU FOLOS

De Jared C. Wilson

Jared C. Wilson este autor de carte creștină, director de strategie pentru programă la Midwestern Seminary și editor șef la portalul For The Church (ftc.co). Îl puteți găsi și pe Twitter la @jaredcwilson.
Article
06.02.2015

Predicatorul a pășit pe scenă, uitându-se cu insistență către adunare. Sosise momentul pentru invitația săptămânală. În acel moment, le cere celor din sală să își ridice mâinile. Niciuna nu s-a mișcat. Dar el nu are cum să știe acest lucru, pentru că nu se află acolo, ci doar imaginea lui este proiectată pe un ecran video.

Am fost și eu la cel mai apropiat campus al acestei biserici multi-sit cu o temă de la însăși pastorul ei, un om care mă angajase recent să fac o cercetare independentă pentru el. Vizitând unul din multele sale locuri unde aveau servicii de închinare de la distanță, trebuia să ajung să simt cumva ce se întâmplă în lucrarea lui. Și cu siguranță că am simțit. Dar n-am putut să nu fiu șocat de simțământul că acest fel de a face lucrare nu putea să îl ajute cu adevărat pe predicator să „simtă” pentru congregația lui.

Nu știu ce crezi despre aceste servicii de închinare transmise prin video sau în general despre modelul multi-sit de creștere a bisericii, dar această experiență, și altele ca ea, n-au făcut altceva decât să confirme unele din îngrijorările pe care le am cu privire la lipsa de conexiune între predicator și turmă, o dilemă în creștere în toate categoriile de biserici, mici și mari.

Fără îndoială, această dilemă nu este limitată doar la bisericile de tip multi-sit sau la cele cu servicii prin transmisii video. Pastorii bisericilor de orice mărime, aflate în creștere, se vor lupta constant cu problema familiarizării cu congregațiile lor. Iar ispita de a deveni tot mai izolați este și mai mare când complexitatea se adaugă unei biserici în creștere.

Este evident că până și unui predicator dintr-o biserică mică îi este imposibil să fie cel mai bun prieten cu toți cei din biserica sa, la fel cum este imposibil ca predicatorii din bisericile mai mari să cunoască suficient de bine pe toți cei din adunare. Dar predicatorul a cărui lucrare este concentrată din ce în ce mai mult pe predicare și din ce în ce mai puțin pe păstorire, predicatorul care este din ce în ce mai puțin implicat în viața congregației sale, în realitate își subminează slujba față pentru care încearcă să-și dedice mai mult timp! Predicarea bună necesită păstorire apropiată.

Lucrarea de predicare nu poate fi despărțită de lucrarea de îngrijire a sufletelor. În fapt, predicarea este în realitate o extensie a lucrării de îngrijire a sufletelor. Există o mulțime de motive pentru care este important ca pastorii care vor să predice cu folos să își cunoască turmele pe cât de bine este posibil, dar iată aici trei din cele mai importante.

  1. Predicarea cu folos are în vedere idolii oamenilor

Întrucât călătoresc pentru a predica în cadrul serviciilor de biserică și a conferințelor, una din primele întrebări pe care o pun în mod obișnuit pastorului care mă invită este aceasta: „Care sunt idolii turmei tale?” Vreau să fiu capabil nu doar să fac prezența și „să îmi fac datoria”, ci să slujesc acestui pastor și congregației lui vorbind pe cât de bine pot în legătură cu orice fel de speranțe sau visuri pe care le pot identifica în interiorul bisericii sale, și care nu sunt atașate în mod devoţional lui Hristos drept cea mai mare satisfacție a lor. Trist este faptul că unii pastori nu știu cum să răspundă acestei întrebări.

Atunci când Pavel am mers prin Atena, el a văzut că orașul era plin de idoli (F.A. 17:16). Acestea fiind spuse, el nu a privit acest lucru ca pe o simplă chestiune filozofică, ci ca pe o problemă spirituală care îl întrista personal. Iar atunci când a tratat-o, el a făcut-o foarte specific, referindu-se la devoțiunea lor față de „un dumnezeu necunoscut” (17:23). Și oricând îl vedem pe Pavel adresându-se unor anumite biserici prin epistolele sale, veți observa că păcatele și falsitatea pe care el le tratează sunt foarte specifice. El nu a vorbit în termeni generali. Știa ce se întâmpla în aceste biserici.

Aceasta nu înseamnă, evident, ca tu să începi să necăjești sau să dai pe față, de la amvon, pe oamenii din adunare. Înseamnă mai degrabă că ești prezent în viața congregației tale suficient de mult pentru a vorbi acesteia în termeni familiari ție și ei.

Câtă vreme pastorul nu petrece timp de calitate cu oamenii din congregația sa, idolii care trebuie să se lupte cu Evanghelia din predicile sale vor fi doar teoretici. Toate ființele omenești au în comun câțiva idoli universali. Dar comunitățile unde bisericile sunt localizate, congregațiile ca subculturi, și chiar grupurile specifice din interiorul unei congregații tind să cultive idoli specifici și păcate specifice.

Cunoașterea directă a dorințelor incorecte ale turmei tale în domenii precum finanțele, cariera sau familia, te va ajuta să știi cum să predici. Te va ajuta să alegi textele potrivite și să faci sublinierile corecte în explicarea acelor texte. Aceasta este ceea ce face predicarea o lucrare și nu un simplu exercițiu oratoric.

  1. Predicarea cu folos are în inima ei suferințele oamenilor

Îți pot spune din proprie experiență că predicarea mea s-a schimbat după ce am început să țin oamenii de mână atunci când erau pe patul de moarte și după ce am auzit inimile oamenilor plângând. Până când nu îi vei auzi mărturisindu-și păcatele, temerile, îngrijorările și rănile, predicarea ta poate fi excelentă și plină de pasiune, dar nu își va atinge apogeul, anume să rezoneze cu congregația.

Mulți predicatori poartă povara Cuvântului lui Dumnezeu la amvon, și acest lucru este unul bun. A îmbrăca haina grea a predicării îndrăgostiți de gloria lui Hristos, a fi împovărați cu privire la proclamarea harului Domnului în Evanghelie – sunt lucruri nobile, demne și minunate. Dar predicatorul trebuie să simtă în egală măsură greutatea poporului său când se află la acel amvon. Ea trebuie să se ridice să predice după ce a fost alături de ei în vale. Manuscrisul lui ar trebui să fie îmbibat în lacrimile poporului său.

Cunoscând care sunt preferințele care lovesc în poporul său în mod obișnuit, predicatorul va fi păzit de a deveni surd la nevoile congregației sale. El va trata cu superficialitate lucrurile greșite. Acestea îi vor influența ilustrațiile pe care le folosește, felurile de istorioare pe care le spune și, mai important, simțămintele cu care el mânuiește Cuvântul. Am văzut predicatori făcând glume despre lucruri cu care oamenii din congregația sa se luptau. Și chiar am fost unul din acei predicatori. Noi suntem chemați să ridicăm poveri, dar când nu ne alegem cu atenție cuvintele, ajungem să adăugăm acestor poveri.

Dragă frate predicator, ai o inimă care bate autentic pentru poporul tău? Observă că n-am întrebat, „Ești o persoană sociabilă?” Vreau să spun: Știi ce se întâmplă în viețile celor din congregația ta? Și dacă da, te mișcă acest lucru? Te întristează? Ai plâns cu cei ce plâng? Dacă nu, atunci predicarea ta va arăta acest lucru în timp.

Gândește-te la durerea pe care Moise o avea cu privire la păcatele poporului său (Exod 32:32). Sau la lacrimile abundente ale lui Pavel (F.A. 20:31; 2Cor. 2:4; Filip. 3:18; 2Tim. 1:4). Gândește-te, de asemenea, la compasiunea lui Hristos, care vedea ce se afla în inimile oamenilor (Matei 9:36). Ai putea să crezi că poți să produci în tine aceste simțăminte fără să-ți cunoști cu adevărat congregația, dar nu este același lucru, în special nu pentru ei. Nu este același lucru pentru ei, la fel cum a auzi un cuvânt de îndemn din partea unui model de om nu este același lucru cu a auzi același cuvânt de îndemn din partea tatălui tău. Dragă frate, nu îți alege textul fără a purta în inimă poverile reale ale poporului tău.

  1. Predicarea cu folos are numele oamenilor în rugăciunea ei

Orice predicator credincios se roagă pentru mesajele sale. El se roagă ca, după ce a fost semănat, Cuvântul lui Dumnezeu să nu se întoarcă fără roade. Se roagă ca oamenii să fie receptivi, ca sufletele să fie mântuite și viețile să fie schimbate. Acestea sunt rugăciuni bune. Dar și mai bună este acea predică pregătită și compusă alături de rugăciunile pentru John Smith și Julie Thompson, ca și pentru familia Cunningham. Ori predica pentru care te-ai rugat să fie folosită spre mântuirea lui Tom Johnson, spre pocăința lui Bill Lewis ori spre corectarea lui Mary Alice.

Pavel le spunea în mod repetat oamenilor care se aflau în grija lui că își amintea de ei în rugăciunile sale. Mai mult, el enumera frecvent numele unora dintre ei, pentru ca noi să știm că afirmația lui nu era una generală. Și întrucât Pavel nu a avut o congregație anume spre păstorire apropiată, ci mai degrabă a slujit ca un plantator de biserică misionar, cu toate acestea el s-a străduit din greu să-i cunoască pe oamenii cărora le-a slujit, chiar și de la distanță, și a căutat să îi viziteze cât de des putea. Cu atât mai mult ar trebui ca pastorul bisericii locale să dezvolte relații cu oamenii din congregația sa! El ar trebui să le cunoască numele și să le poarte numele în rugăciune înaintea cerului.

Este important să știi cui predici. Este important să știi că sora cutare nu este foarte încântată de predicarea ta. Este important ca să știi că fratelui Lingușeală îi place prea mult. Este important să știi că bărbatul din spate, care ține brațele încrucișate la piept și cu sprâncenele încruntate nu este de fapt supărat pe tine, ci acesta este felul în care el ascultă. Este important să știi că doamna din față, mereu zâmbitoare, are tendința de a nu-și aminti nimic din ceea ce ai spus. Când știi aceste lucruri, poți să te rogi pentru oamenii tăi în modalități mai profunde, mai personale și mai pastorale. Iar predicarea ta se va îmbunătăți. Va fi mai reală. Va veni nu doar din mintea și gura ta, ci și din inima ta, din sufletul tău, din esența ta.

Toate acestea pleacă, desigur, de la prezumția că ești interesat de acest fel de predicare. Dacă vei vedea predicarea ca pe o simplă asigurare a „hranei spirituale” pentru mințile interesate sau ca pe o discuție motivațională pentru cei înclinați religios, și nu ca pe o mărturie profetică din Cuvântul revelat al lui Dumnezeu către inimile oamenilor, atunci poți să ignori fără emoție toate punctele de mai sus.

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

Altele etichetate ca: articles