CUM SĂ SUPRAVIEȚUIEȘTI UNEI CRIZE CULTURALE

Opinia publică pare să fie în schimbare în ce privește căsătoria persoanelor de același sex, după cum vedem că se schimbă și legile din țara noastră. Evident, această schimbare este doar una dintr-o pleiadă mai largă de astfel de lucruri. Vederile Americii asupra familiei, dragostei, a sexualității în general, asupra toleranței, asupra ideii de Dumnezeu și asupra mult mai multor lucruri par să fie îndreptate în direcții care îi obligă pe creștini să ia poziție defensivă.

Începem, ușor-ușor, să ne simțim ca și cum am devenit niște „ilegaliști morali”, ca să folosesc expresia lui Al Mohler.

Luând poziție în favoarea principiilor creștine istorice, ai putea ajunge tot mai mult să te confrunți cu probleme sociale și poate economice, și probabil că, într-o zi, chiar legale. Este ironic faptul că astăzi li se spune creștinilor să nu își impună gândirea asupra altora, chiar cu amenințarea pierderii slujbei sau cu alte pedepse care se pot abate asupra lor, și asta doar pentru că nu se aliniază gândirii lumii.

În toate acestea, creștinii sunt ispitiți să devină panicați sau să vorbească pe un ton alarmist. Dar, în măsura în care noi facem așa ceva, arătăm de fapt că ne-am însușit un creștinism nominal sau nebiblic.

În cele ce urmează, voi enumera șapte principii pentru supraviețuirea în fața acestor schimbări culturale reale, pe care le experimentăm în zilele noastre.

1. Amintește-ți că bisericile există pentru a produce o schimbare supranaturală.

Întreaga credință creștină se bazează pe ideea că Dumnezeu ia oameni morți spiritual și le dă o viață nouă. Oridecâteori evanghelizăm, noi evanghelizăm de fapt un cimitir.

Nu a existat niciodată vreo perioadă sau cultură în timpul căreia pocăința față de păcat să fi fost un lucru natural. O astfel cultură nu există, nu a existat și nici nu va exista vreodată. Creștinii, bisericile și în special păstorii trebuie să cunoască din străfundul ființei lor că noi am fost dintotdeauna implicați într-o lucrare supranaturală.

Privind lucrurile din acest punct de vedere, schimbările culturale recente nu au îngreunat lucrarea noastră cu nimic.

2. Înțelege că persecuția este un lucru normal.

În ultimele câteva luni, am predicat din Evanghelia după Ioan, și câțiva membri ai bisericii mi-au mulțumit că am readus în discuție tema persecuției. Dar eu nu sunt convins că predicarea mea s-a schimbat. Cred că urechile oamenilor s-au schimbat. Evenimentele recente din scena publică i-au determinat pe aceștia să devină preocupați de lucrurile care ne stau înainte, nouă, creștinilor. Dar dacă ai căuta să asculți predicile mele mai vechi – să zicem, o serie de predici din anii 1990, din prima epistolă a lui Petru – ai descoperi că predicarea expozitivă biblică va vorbi în mod obișnuit și în mod repetat pe tema persecuției.

Persecuția este ceea ce are de înfruntat creștinul în această lume căzută. Este ceea ce Isus ne-a promis, de exemplu în Ioan 16.

Însă, se poate întâmpla ca, în providența lui Dumnezeu, unii creștini să se afle în circumstanțe în care, chiar dacă ei își dedică viețile ascultării de Isus, totuși să nu aibă de înfruntat insulta și persecuția. Dar nu te lăsa amăgit de faptul că azi ne putem întâlni în clădiri frumoase, în multe biserici. Acest Isus pe care Îl urmăm a fost executat ca un criminal de stat.

Unul dintre colegii păstori a observat recent că, în istoria persecuției creștine, ceea ce a provocat persecuția au fost adesea aspectele secundare, nu Evanghelia. Persecutorii nu spun: „Iată, tu crezi în Evanghelia lui Isus Hristos, te voi persecuta acum.”

Dimpotrivă, există unele credințe sau practici ale creștinilor, care intră în contradicție cu ceea ce oamenii doresc, sau amenință felul lor de a vedea lumea. Ca urmare, ei ni se împotrivesc.

Din nou o spun, în măsura în care noi răspundem schimbărilor din cultura noastră fie prin panică, fie prin alarmism, în aceeași măsură ajungem să contrazicem învățătura Bibliei cu privire la ucenicia normală a creștinului. Aceasta arată că am schimbat normalitatea cu nominalismul.

Păstorii sunt persoanele care ar trebui să arate în mod special un exemplu prin învățarea congregațiilor lor să nu cadă în victimizare. Noi ar trebui să rămânem la predicarea obișnuită și să ne rugăm să avem parte de o situație normală în ce privește persecuția. Este slujba liderilor bisericii să le pregătească să Îl urmeze pe Isus, chiar dacă asta va conduce la critici din partea societății, la pierderea privilegiilor, la consecințe financiare sau chiar la acuzații de infracțiuni.

3. Evită gândirea utopică.

Creștinii ar trebui să fie niște oameni ai dragostei și dreptății, iar aceasta înseamnă că trebuie să ne străduim mereu să transformăm colțișorul nostru din această lume într-un loc mai plăcut decât a fost înainte, fie că este vorba de o sală de grădiniță, fie de o împărăție. Dar chiar și atunci când lucrăm mânați de iubire și dreptate, trebuie să ne amintim că nu vom ajunge să transformăm această lume în împărăția Hristosului nostru.

Dumnezeu nu ne-a trimis să facem această lume perfectă. El ne-a trimis în principal să îndreptăm privirile oamenilor către Acela care o va face perfectă într-o zi, și să facem asta consumându-ne viețile iubind pe oameni și făcând bine. Dacă ești ispitit de această vedere utopică asupra lumii, te rog să observi că Biblia nu vorbește despre ea, și că istoria gândirii utopice ne amintește de distragerea și chiar amăgirea până și a unora dintre cei mai zeloși ucenici ai lui Hristos.

Este un lucru bun să manifestăm tristețe când vedem aprobarea publică crescândă acordată păcatului în zilele noastre. Dar unul dintre motivele pentru care mulți creștini din America se simt dezamăgiți în ce privește schimbările culturale actuale este că ei au nutrit întrucâtva speranțe utopice. Și, din nou, în măsura în care gândești și vorbești ca un alarmist, în aceeași măsură demonstrezi faptul că există anumite presupuneri utopice care se poate să te fi motivat în tot acest timp.

4. Folosește-te de mijloacele democratice la dispoziție.

Ar fi trist dacă cineva ar concluziona din comentariile mele că nu contează ce anume fac creștinii în sfera publică sau în relația cu statul. Pavel ne spune să ne supunem statului. Dar, în contextul nostru democratic, parte din supunerea față de stat înseamnă să participăm în exersarea autorității lui. Și, dacă avem parte de acest privilegiu, am putea fi parte, în aceeași măsură, din tirania lui. A neglija procesul democratic, atâta vreme cât este în mâinile noastre, înseamnă a neglija un lucru ce ne-a fost dat spre administrare.

Noi nu putem crea Utopia, dar asta nu înseamnă că nu putem fi buni administratori a ceea ce avem, sau că nu ne putem folosi de procesele democratice pentru a aduce binecuvântare altora. Tocmai pentru că suntem motivați de iubire și dreptate, ar trebui să ne folosim de resursele democratice care ne sunt la dispoziție.

5. Încrede-te în Domnul, nu în circumstanțele omenești.

Nu a existat niciodată vreun set de circumstanțe în care creștinii să nu se poată încrede în Dumnezeu. Isus și-a pus într-un mod splendid încrederea în Tatăl în experiența crucii, „pentru bucuria ce-I era pusă înainte” (Evrei 12:2). Nimic din ceea ce tu și eu vom avea de înfruntat nu se va putea compara vreodată cu ceea ce Împăratul nostru a trebuit să sufere. Putem să avem nădejde în El. El va dovedi că nu ne-am pus încrederea degeaba în El, indiferent de lucrurile pe care ar trebui să le îndurăm. Și, crezând în El, vom da o frumoasă mărturie pentru bunătatea și puterea lui Dumnezeu, și Îi vom aduce slavă.

6. Amintește-ți că tot ce avem, avem prin harul lui Dumnezeu.

Trebuie să ne amintim că orice altceva primim noi, și care nu este Iad, este prilej de sărbătoare pentru creștini. Și nu este oare adevărat? Orice lucru pe care creștinul îl are izvorăște din har. Trebuie să păstrăm în mintea noastră această perspectivă, așa încât să nu devenim ispitiți să fim prea acri față de angajatorii noștri, față de prietenii noștri, față de membrii familiilor noastre și față de Guvernul nostru, chiar și atunci când ei ni se împotrivesc.

Oare cum a fost capabil Pavel să cânte în închisoare? El știa care erau lucrurile de care fusese iertat. Știa că îl aștepta slava. El a conștientizat și a prețuit mult aceste realități mărețe.

7. Odihnește-te în siguranța biruinței lui Hristos.

Nici măcar porțile Iadului nu vor putea să izbândească împotriva bisericii lui Isus Hristos. Nu trebuie să ne temem și să tremurăm, ca și cum Satana ar fi reușit, în final, după toate aceste milenii, să câștige ceva în împotrivirea lui față de Dumnezeu, prin mașinăria de lobby a căsătoriei homosexuale.

„O, am putea să pierdem acest lucru!” Nu, nici o șansă.

Oamenii din întreaga lume, atât de astăzi, cât și de-a lungul istoriei, au suferit mult mai mult decât suferă astăzi creștinii din America. Și nici nu ne gândim că Satana ar fi biruit atunci, nu-i așa?

Fiecare națiune și fiecare epocă și-au avut modalitatea unică de a-și exprima depravarea, atacându-L pe Dumnezeu. Dar niciuna nu va avea vreodată un succes mai mare în lupta ei de a-L înfrânge pe Isus decât a avut crucificarea. Da, El a murit. Dar la trei zile după aceea, El a înviat din morți.

Împărăția lui Hristos nu este în niciun fel în pericol de a eșua. Și iarăși, creștinii, bisericile și în special păstorii trebuie să știe acest lucru până în străfundul ființelor lor. Ziua victoriei a avut loc deja. Acum este vremea curățirii. Nicio persoană pe care Dumnezeu a ales-o spre mântuire nu va rata mântuirea pentru că agenda seculară „câștigă” în vremea noastră. N-ar trebui să fim anxioși sau disperați.

Poate că nu vom fi capabili să câștigăm discuțiile cu alții. Poate că ei nu vor fi convinși de cărțile și articolele noastre. Dar putem să îi iubim cu dragostea supranaturală pe care Dumnezeu ne-a arătat-o în Hristos. Și putem să facem cunoscut Cuvântul Lui astăzi, cu smerenie, siguranță și bucurie.

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.