Predicare & Teologie

CUM SĂ GĂSEȘTI ESENȚA UNUI PASAJ

De Robert Kinney

Robert Kinney este Director cu lucrarea la Charles Simeon Trust, o lucrare dedicată instruirii predicatorilor.
Article
08.27.2013

„Cum să descopăr care este ideea centrală a unui text biblic?”

Aceasta este o întrebare pe care o aud adesea din partea liderilor de studii biblice în grupuri mici și a liderilor de studenți din Biserica unde slujesc. Și nimic nu îmi dă o plăcere mai mare decât să le spun (și vouă) că am o formulă magică prin care pot fi conduși de la textul biblic ales direct la esența acestuia sau chiar mai mult, până la aplicația lui.

De fapt, nu am o formulă magică. Cu toate acestea, cred că există câteva lucruri pe care le poți încerca cu privire la textul tău, indiferent unde te afli în Biblie, și care te vor ajuta să descoperi ideea centrală.

  1. STRUCTURA ȘI SUBLINIEREA

În primul rând, privește la structura textului și la ideea subliniată în el. Îmi place să plec de la structură, sau, altfel spus să observ felul cum pasajul se împarte în diferite secțiuni ori grupuri de versete care se adună în jurul aceleiași idei.

Evident, felul cum descoperim structura va fi dependent întrucâtva de tipul textului. Dacă privesc la un text narativ, atunci derularea evenimentelor și personajele prezente îmi vor fi de ajutor. Mă voi uita la context, la începutul relatării, la punctul de apogeu al ei și la încheiere. Dacă privesc la un text care reprezintă o scrisoare sau o cuvântare, atunci voi mă voi uita după un șir de idei care urmează un obiectiv clar. Dacă am în față un text poetic, voi încerca să identific diferitele strofe și să încep să le sumarizez mesajul.

Indiferent în ce parte a Bibliei mă aflu, întotdeauna, dar întotdeauna, mă voi uita după cuvinte și idei care se repetă. De asemenea, o traducere literală îmi va fi de ajutor aici. Întrebarea de diagnostic pe care îmi place să o folosesc este aceasta: „Cum a organizat autorul acest pasaj?” Și odată ce am început să schițez o structură a pasajului, voi căuta să văd ce anume subliniază această structură.

  1. CONTEXTUL

În al doilea rând, privește la context. Niciun pasaj al Bibliei nu există de unul singur. Dimpotrivă, fiecare pasaj este parte dintr-o argumentație, o istorie sau o colecție de pasaje care au fost aranjate în acest fel, în mod intenționat, de către autorul lor.

Ce se află înainte de pasajul meu și ce urmează după el sunt lucruri importante, iar ele mă vor ajuta să înțeleg ideile care se găsesc în pasajul de interes. Contextul mă poate ajuta să conștientizez subiectul la care se referă autorul în textul meu. El mă poate ajuta să văd o secțiune mai largă din cartea mea. Uneori îmi poate furniza o corecție utilă cu privire la lucruri pe care le-aș fi putut înțelege greșit în pasajul meu. Poate chiar să mă facă să înțeleg situație istorică a primei audiențe a pasajului.

Contextul este cheia. Iar întrebarea mea de diagnostic este următoarea: „De ce a așezat autorul pasajul acesta aici, în acest punct din carte?”

  1. TEMA CĂRȚII

Având în vedere ceea ce tocmai am menționat cu privire la context, are sens să aruncăm o privire generală, de departe, și să ne întrebăm care este scopul cărții. Care este agenda autorului cu privire la această carte?

Evident, acest lucru ia ceva timp și necesită ceva muncă, dacă vrei să înțelegi cu adevărat tema unei întregi cărți. Cu toate acestea, eu cred că este un pas important să ne rugăm să ne punem următoarea întrebare: „Cum se relaționează pasajul meu – și în mod particular acea idee descoperită în structura lui – acestei teme mai largi a întregii cărți?”

  1. REFLECȚIA TEOLOGICĂ

În Luca 24:13-49, Isus ne învață că întreaga Scriptură se concentrează asupra morții și învierii Sale și că rezultatele acestei Evanghelii sunt pocăința și iertarea păcatelor. Fără a înțelege aceasta, ne expunem riscului de a interpreta un pasaj doar în sens moralist sau cumva separat de Evanghelie.

Așadar, este important să folosim toate instrumentele teologiei – în special ale teologiei biblice – și să ne întrebăm: „Cum se relaționează pasajul meu la Evanghelie?” Evident, există mai multe modalități în care putem să încercăm să facem acest lucru foarte greșit. De aceea, este important să facem legături legitime între textul nostru și Evanghelie.

  1. SINTEZA

Odată ce ți-ai făcut lucrarea în ce privește structura, conținutul, tema cărții și teologia, este momentul să începi să sintetizezi. Fie că numești acest lucru punctul principal, tema pasajului, sau ideea centrală, este important să parcurgi acest pas final. Întrebarea pe care îmi place să mi-o pun în legătură cu acest lucru este următoarea: „Ce încerca autorul să predice primei sale audiențe?” Ce vrea să spună el? Care este ideea sa centrală?

Nu te comporta copilărește: acesta nu este un proces ușor. Acest proces îmi ia o oră sau două de pregătire pentru o discuție într-un grup mic – și probabil 12 ore pentru o predică! Dar indiferent cât de mult timp ai la dispoziție, eu cred că îți este de ajutor să lucrezi în felul acesta.

Evident, odată ce ai descoperit ideea principală, trebuie să te gândești la dezvoltarea ei până la aplicație, inclusiv. Totuși, în ceea ce privește lucrul asupra textului, iată elementele principale de la care plec:

  • Cum a organizat autorul acest pasaj?
  • De ce a așezat autorul aici acest pasaj, în acest punct al cărții?
  • Cum se relaționează pasajul la tema întregii cărți?
  • Cum se relaționează pasajul meu la Evanghelie?
  • Ce încerca autorul să predice primei sale audiențe?

Dacă vrei să știi mai multe despre acest proces, îți recomand cartea lui David Helm, intitulată „Expositional Preaching: How We Speak God’s Word Today” (Crossway, 2014).

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

Altele etichetate ca: articles