CUM SĂ DĂM ȘI SĂ PRIMIM CRITICI EVLAVIOASE: ASCUȚINDU-NE RECIPROC PRIN CUVINTELE NOASTRE

„După cum fierul ascute fierul, tot așa și oamenii se cizelează între ei” (Prov. 27:17, cf. ESV)

Criticile constituie un lucru pe care majoritatea dintre noi le tratăm fugind de ele. Noi dorim în mod natural să evităm conversațiile dificile în cadrul cărora acțiunile, motivațiile sau slujirea noastră ar putea fi plasate sub microscopul unei alte persoane. În același timp, mulți dintre noi respingem ideea de a le aduce critici altora, pentru că nu vrem să fim văzuți ca și cum i-am judeca sau nu vrem să riscăm să le rănim sentimentele. Chiar dacă poate părea natural, vreau să sugerez faptul că oferirea și acceptarea criticilor evlavioase constituie un element necesar în viața bisericilor sănătoase și a unor relații sănătoase între credincioși. Dacă vrem să-i ajutăm pe oameni să crească în sfințenie, dar nu le putem aduce critici evlavioase, nu vom reuși să-i ajutăm prea mult. Dumnezeu folosește copiii Lui prin a-și spune reciproc adevărul în dragoste, iar acest lucru include și criticile adevărate. Dacă ratezi acest element în relațiile tale de ucenicizare, vei fi ca un păstor fără toiag.

Ce anume constituie critici evlavioase?

Deși termenul „critică” nu apare în Bibliile noastre, conceptul cu siguranță că apare. Termeni precum mustrare, corecție, îndemn și învățătură, toți surprind adeseori aceeași idee.

Iată încercarea mea de a defini critica evlavioasă: să oferi o evaluare corectivă asupra unei alte persoane și a slujirii ei față de Domnul, cu intenția de a o ajuta să crească în credincioșie față de Dumnezeu.

În contextul acestui articol, mă voi concentra pe oferirea și acceptarea criticilor evlavioase în contextul unei relații dintre creștini. O astfel de relație poate să se manifeste între soț și soție, între prieteni, între membrii unei biserici, sau între slujitorii acesteia. De asemenea, vreau să subliniez faptul că vorbim aici doar despre critici evlavioase. Acest lucru este important, pentru că nu orice critică este și evlavioasă. Unele critici sunt pur și simplu satanice.

Unii oameni aduc critici inspirați de firea păcătoasă (1 Cor. 3:3) căreia îi lipsește înțelepciunea spirituală (Iacov 3:14-16) și astfel nu fac altceva decât să-i rănească pe ceilalți (Gal. 5:15). Aceste critici nepotrivite țintesc adeseori la zdrobirea celuilalt și la înălțarea de sine a celui care critică, pentru a părea că este „spiritual” (Luca 18:11-14; Prov. 30:32). Acest atac lipsit de sensibilitate este în același timp lipsit de harul constructiv și lasă în urma lui oameni răniți, nu oameni ajutați.

Pentru a evita situația când am putea să aducem astfel de critici, aș vrea să vă ofer câteva sugestii legate de felul în care ar trebui să oferim și să primim critici evlavioase.

CUM SĂ OFERI CRITICI EVLAVIOASE

1. Scopul este creșterea.

Scopul esențial al oricărei relații dintre creștini ar trebui să fie acela de a ne ajuta unul pe celălalt să creștem în Hristos (Efes. 4:14-15). Asta înseamnă că, atunci când aducem critici, ele trebuie să țintească la zidire, nu la demolare (2 Cor. 13:10). Așadar, atunci când vrei să vorbești, roagă-te și gândește-te la felul în care cuvintele tale pot să poarte cu ele harul constructiv care să îi ajute pe ceilalți să se maturizeze în Hristos (Efes. 4:29). Arată-le felul în care corecția ta, dacă este aplicată, îi poate ajuta să reflecte mai bine gloria lui Dumnezeu (Matei 5:16).

2. Critică într-un fel smerit.

Mândria se bucură atunci când alții sunt criticați. Așadar, dacă ești încântat de ideea de a oferi critici, acesta poate fi semnul că mândria îți călăuzește inima. Cea mai bună modalitate de a crește în smerenie este să petreci timpul mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru multele feluri în care El te-a corectat cu blândețe. Reamintește-ți că Evanghelia este vestea bună pentru tine și fii împrospătat de felul în care Dumnezeul iubitor te-a tratat pe tine (Efes. 2:1-5). Acest lucru te va ajuta să scoți bârna din ochiul tău înainte de a ajuta pe altcineva și să-și scoată așchia din ochi (Matei 7:1-5).

3. Oferă încurajări alături de critici.

Critica trebuie aproape întotdeauna să fie servită cu o doză sănătoasă de încurajare. Acesta nu este un truc psihologic pentru a evita să rănim sentimentele cuiva, ci mai degrabă este o modalitate de a afirma faptul că Dumnezeu lucrează în ei, în ciuda nevoii lor de a continua să crească. De exemplu, când persoanele din echipa de slujire de la biserica noastră îmi oferă opiniile lor cu privire la predicare sau conducerea bisericii, vreau să mă ajute arătându-mi ce anume trebuie schimbat și ce trebuie să continui să fac în felul în care fac. Identificarea dovezilor harului alături de domeniile ce trebuie corectate sau îmbunătățite va face conversațiile noastre să fie cu atât mai utile.

4. Gândește-te bine.

Gândește-te bine la ceea ce vrei să spui și fă asta înainte de a spune (Prov. 29:20). Acest lucru va ajuta la eliminarea mărunțișurilor și te va îndrepta către esența a ceea ce trebuie comunicat. Roagă-te și întreabă-te: „Care este principala problemă pe care trebuie să o tratez? Ce anume sper că va fi lucrul pe care persoana respectivă și-l va aminti după discuția noastră? Ce anume trebuie spus și ce poate fi trecut cu vederea?” Această lucrare făcută cu anticipație te va ajuta atât pe tine cât și pe persoana pe care o confrunți.

5. Fii clar.

Când oferi critici, fii pe cât de clar este posibil. Vorbești despre o problemă care ține de păcat sau de personalitate? Este o chestiune importantă sau una care doar poate să devină importantă? O modalitate de a aduce mai multă claritate criticii tale este să folosești exemple.

De pildă, nu spune pur și simplu „ești grosolan”. Încearcă, în schimb, să spui ceva de genul: „știu că ai idei bune, dar am observat că ai tendința de a-i întrerupe pe oameni atunci când ei vorbesc. Nu sunt sigur dacă te-ai surprins făcând acest lucru, dar asta îi poate face pe oameni să se simtă ca și cum tu n-ai nevoie să-i auzi și să asculți la ceea ce au de spus.” Fii clar în critica ta, și acest lucru te va ajuta să ajungi la esența problemei.

6. Fii blând.

Îmbracă-ți criticile în blândețe. Dragostea caută să comunice adevărul într-o modalitate care poate fi ușor acceptată. Este un semn de maturitate spirituală să-i ajuți pe oameni cu blândețe să crească în sănătate spirituală (Gal. 6:1). Blândețea nu trebuie să fie considerată un semn al slăbiciunii, ci mai degrabă o atitudine a inimii pe care Dumnezeu o poate folosi pentru a-i conduce pe alții la pocăință (2 Tim. 2:24-26). Un mod de a crește în blândețe este să ne gândim la cum am dori să ni se vorbească dacă alții ne-ar aduce aceeași critică (Matei 7:12). Cum ai putea să onorezi acele persoane ajutându-le să crească în același timp (Rom. 12:10)? Luând în considerare felul cum ei vor percepe ceea ce tu spui, poți să îți alegi cuvintele așa încât critica să fie adusă cu blândețe.

7. Fii răbdător.

„Dragostea este răbdătoare” (1 Cor. 13:4). Ține minte că unele obiceiuri sau păcate au nevoie de timp pentru a fi corectate, mai ales dacă sunt chestiuni înrădăcinate adânc în inimă. Privește pe termen lung la relația ta cu acea persoană și cere-I lui Dumnezeu să te ajute să îți amintești cât de răbdător a fost El cu tine (Exod 34:6). Acest lucru te va păstra smerit înaintea lui Dumnezeu și răbdător cu cei pe care îi ajuți să se corecteze.

8. Roagă-te.

Ruth Graham spunea cândva despre soțul ei, „treaba mea este să îl iubesc pe Billy; treaba lui Dumnezeu este să îl schimbe”. Există multă înțelepciune în acea afirmație. Chiar dacă putem aduce adevărul în fața unei inimi, doar Dumnezeu poate face ca sămânța aceea să crească (1 Cor. 3:6). Ceea ce acest lucru înseamnă pentru noi este că, dacă nu ne rugăm pentru oameni, cu siguranță că n-ar trebui să încercăm să îi schimbăm. Doar Dumnezeu este capabil să schimbe un om, așa că vino înaintea Lui în rugăciune pentru cei pe care dorești să îi confrunți.

CUM SĂ PRIMEȘTI CRITICI EVLAVIOASE

1. Fii înfometat după creștere.

Dorești să crești în maturitate spirituală? Tânjești să fii mai mult ca Isus? Dacă da, atunci trebuie să faci tot ceea ce poți ca să omori mândria care dorește să îți protejeze imaginea în fața altora. Când alții ne critică, reacția noastră naturală este să ne apărăm și să aducem scuze pentru criticile pe care le primim. O, frați și surori, omorâți idolul imaginii de sine! Proverbe 12:1 spune, „Cine iubește certarea, iubește știința; dar cine urăște mustrarea, este prost.” Motivul pentru care cei care urăsc mustrarea sunt nebuni ține de faptul că nu există nimic mai bun decât să fii corectat spre slava lui Dumnezeu. Așadar, insistă înaintea lui Dumnezeu să te facă să-ți dorești să crești în sfințenie și în utilitate mai presus de orice altceva. Cere-I să te ajute să nu te temi să fii făcut mai puternic prin a fi smerit cu ajutorul celor care îți spun adevărul despre viața ta.

2. Pleacă de la prezumția că ai nevoie să fii corectat.

Proverbe 12:15 ne reamintește: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înțeleptul ascultă sfaturile.” Presupui că ai nevoie de oameni în viața ta care să te critice și să te corecteze? Presupui că alții pot vedea lucruri în viața ta față de care tu ai fi orb? Este nebunește să presupunem faptul că, chiar și în zilele noastre cele mai bune, n-am putea fi ajutați de părerile critice ale altora.

3. Nu te simți jignit atât de ușor.

Spurgeon a dat cândva următorul sfat înțelept: „dacă vreun om te critică, nu te mânia pe el, pentru că ești mai rău decât își imaginează el.” Mânia din inimile noastre se aprinde foarte adesea atunci când cineva ne spune câteva cuvinte cu rol de corecție. Roagă-te înaintea lui Dumnezeu să te ajute să-ți amintești că, indiferent ce îți spune cineva, este cu mult mai puțin tăios acel lucru decât ceea ce Dumnezeu ți-a spus în Evanghelie.

4. Pune întrebări de clarificare.

Când cineva îți aduce critici, mulțumește-le pentru că te ajută să crești, apoi discută acele întrebări. Cere exemple, dacă vrei să fii ajutat să înțelegi mai bine. Cere sugestii legate de cum ar trebui să te schimbi. Făcând aceasta, transformi criticile într-o conversație, lucru care este cel mai bun punct de plecare pentru creștere.

5. Pleacă de la prezumția că există măcar o fărâmă de adevăr în ceea ce alții îți spun.

Oamenii nu sunt infailibili, așa că există momente când criticile lor pot să fie nerealiste. Primul tău răspuns n-ar trebui să se orienteze către a găsi greșeli în ceea ce ei îți spun, ci mai degrabă să vezi măcar acea fărâmă de adevăr care poate fi găsită în cuvintele lor. Rareori există situații când nu poți găsi nici măcar un gram de aur chiar și în cea mai mare grămadă de gunoi.

6. Păstrează biserica înaintea ochilor tăi.

Atunci când ești corectat de alții, nu ești singurul care beneficiază de aceasta. Întrucât ești parte din trupul lui Hristos, creșterea ta înseamnă o veste bună pentru toți ceilalți (1 Cor. 12). Eu însumi aș putea să enumăr probabil 10-15 corecții pe care le-am primit de-a lungul anilor, care au afectat în mod semnificativ cursul vieții și al lucrării mele.

Una dintre cele pe care mi le amintesc adesea a venit în primul meu an de predicare, când un prieten mi-a arătat faptul că predicam consecvent Crucea, dar arareori menționam învierea lui Isus. El m-a încurajat să-L scot pe Isus „din mormânt” în predicarea mea. Sunt bucuros pentru corecția lui și sunt mulțumitor pentru mulți alții care m-au iubit suficient pentru a-mi împărtăși criticile lor evlavioase.

7. Fă acest lucru pentru gloria lui Dumnezeu.

1 Corinteni 10:31 spune: „fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva [inclusiv a oferi și a primi critici] să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” Asta înseamnă că scopul nostru în oferirea, primirea și aplicarea criticilor trebuie să fie întotdeauna să ajutăm ca Dumnezeu să fie văzut mai clar în viețile noastre și în viețile altora. Dacă slava lui Dumnezeu este scopul nostru suprem, acest lucru ne va păzi inimile în decursul acelor conversații grele, care ne încearcă limitele.

Cum să creăm o cultură a ascuțirii reciproce în biserică

Ceea ce noi nu vrem să facem este să dezvoltăm o cultură a criti-cilor care vânează constant greșelile altora. Ceea ce însă vrem să vedem este o biserică ce se adâncește în dragostea și grija reciprocă atât de mult, încât este gata să se implice în conversații profunde, uneori dureroase, totdeauna pline de dragoste, utile, care ne modelează caracterul și care Îi aduc multă glorie lui Dumnezeu.

1. Predică Evanghelia.

Cu cât predicăm și aplicăm mai consecvent Evanghelia în viețile noastre și ale altora, cu atât mai echipați vom fi să oferim și să primim critici centrate pe har.

2. Fii un model în aceasta.

Păstorii și cei care sunt maturi spiritual trebuie să slujească drept modele pentru cei din jurul lor (1 Cor. 11:1). Oare cum te deschizi față de critici așa încât să fii un model pentru turma ta? Cum oferi și cum inviți criticile evlavioase ca parte a relației tale cu soția, în întâlnirile de familie, cu slujitorii sau în relațiile de ucenicizare?

3. Invită criticile.

Fă din oferirea și acceptarea criticilor evlavioase o parte normală a relațiilor tale de ucenicizare. Asta nu înseamnă că trebuie întotdeauna să vă criticați unul pe celălalt, ci că vă veți da reciproc permisiunea să vorbiți liber unul față de celălalt. Eu le spun adesea oamenilor ceva de genul: „ai permisiunea mea să vii în orice moment să-mi arăți orice lucru din viața mea pe care crezi că ar trebui să-l corectez”. Este adevărat, nu-i spun acest lucru oricărei persoane, dar cei pe care îi ucenicizez știu că au mână liberă să vină înaintea inimii mele și să-mi pună orice întrebare. Acest lucru s-a dovedit a fi o practică eliberatoare și minunat de roditoare pentru mine.

4. Organizează acest lucru.

Găsește modalități de a face ca oferirea și acceptarea părerilor altora să fie o parte normală din viața ta. În decursul discuțiilor noastre, eu și soția mea ne vom pune uneori întrebări de genul „Care sunt acele lucruri care ți-ar plăcea să nu le mai fac? Există ceva ce ți-ar plăcea să mă vezi începând să fac? Ce anume ți-ar plăcea să mă vezi continuând să fac?” În același fel, întâlnirile noastre de slujitori includ rugăciunea, planificarea și analiza serviciilor divine de duminica anterioară. Aceste momente de schimb de păreri asupra predicilor mele s-au dovedit foarte prețioase în creșterea mea ca slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu.

5. Păzește-te ca nu cumva să dezvolți un spirit critic.

Dacă faci parte dintr-o biserică ce obișnuiește să ofere și să primească critici evlavioase, în anumite momente vei fi ispitit să dezvolți un spirit critic. Fiecare cântare, fiecare rugăciune, fiecare predică și fiecare conversație poate să ajungă să intre în colimatorul tău. Trebuie să ne păzim inimile împotriva acestei tentații păcătoase. Nu este un lucru evlavios să fii critic, dar este un lucru bun să fii în măsură să-i ajuți pe alții cu unele păreri, chiar dacă sunt critice. Înțelegerea acestei deosebiri este esențială pentru viața fiecărei persoane.

6. Cultivă simultan un obicei al încurajării.

O cultură a încurajării este cheia unei culturi sănătoase a criticilor aduse evlavios. Nu știu care este raportul sănătos, dar sper că soția mea, copiii, prietenii și partenerii de lucrare aud de 10 ori mai multe încurajări de la mine decât critici. Dacă încurajarea este intențională, persistentă și onestă, atunci criticile vor servi ca un material textil moale, care lustruiește inima celuilalt. Dacă lucrurile nu stau așa, atunci ea se poate transforma într-un aruncător de flăcări.

7. Roagă-te pentru acest lucru.

Roagă-te ca Dumnezeu să creeze în biserica ta o cultură care țintește la ajutarea reciprocă a credincioșilor să crească. Roagă-te ca El să vă dea înțelepciunea de a vă stârni unul pe altul la evlavie (Evrei 10:24-25). Roagă-te ca El să cultive smerenie în biserica ta, așa încât ea să își găsească încântarea în a fi corectată potrivit adevărului lui Dumnezeu (F.A. 17:11). Mai presus de orice, roagă-te ca, prin a spune adevărul în dragoste, biserica să fie zidită pentru a fi un trup care Îi dă glorie lui Isus (Efes. 4:15).

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.