Evanghelizare & Evanghelia

CENTRALITATEA ÎN EVANGHELIE: UN AVERTISMENT ȘI O RECOMANDARE

De Bobby Jamieson

Bobby Jamieson este doctorand în Noul Testament la Universitatea din Cambridge. El a slujit anterior ca editor asistent pentru 9Marks. Îl puteți găsi pe Twitter la @bobby_jamieson.
Articole
08.21.2014

Cum să treci dincolo de Evanghelie fără a te îndepărta de Evanghelie? Pe de altă parte, dacă Evanghelia este atât de importantă, avem oare nevoie să „trecem dincolo de Evanghelie”?

Acestea sunt două din întrebările tot mai des întâlnite în rândul evanghelicilor cu privire la această idee.

În articolul de față voi trata aceste două întrebări. Una include o recomandare, cealaltă un avertisment. În primul rând, trebuie să afirm că opinia mea este că această concentrare aparent crescândă a credincioșilor pe Evanghelie este o tendință excelentă. Aceste multe voci care se ridică au dreptate când ne spun că Evanghelia este esențială pentru sfințirea noastră, că aspectele indicative sunt temelia acelor imperative și că noi, de fapt, nu trecem dincolo de Evanghelie, ci pătrundem mai adânc în ea. Toate acestea sunt argumente biblice profunde.

DOUĂ CURENTE EVANGHELICE: ESENȚIALISMUL ȘI REDUCȚIONISMUL

Dar cineva ar putea spune: „Dacă Evanghelia este atât de importantă, avem nevoie până la urmă să „trecem dincolo” de ea?”

Evanghelicii sunt profund esențialiști, ca să mă exprim în felul acesta. Pe baza unei varietăți de motive condiționate istoric, nouă ne place să fierbem lucrurile până când nu mai rămâne decât esența, pe baza căreia trăim. Așa cum am auzit adesea spunându-se, noi avem tendința de a lucra cu două viteze, una pentru lucrurile esențiale, și cealaltă pentru lucrurile neimportante.

Dar un pericol al acestei noi mișcări este că, dacă Evanghelia ocupă categoria „esențial” (și așa ar trebui să fie!), atunci orice altceva trebuie să fie aruncat în containerul cu lucruri „neimportante”.

Din când în când, aud unele referiri mărunte la acest lucru, exprimate prin avertismentul de a nu lăsa ca vreunul din aceste aspecte neimportante să eclipseze sau să umbrească ori să marginalizeze Evanghelia în viețile noastre și ale bisericilor noastre. Astfel de avertismente sunt necesare și potrivite dar, atâta vreme cât nu creionăm un al treilea spațiu, între cele două categorii, însăși Evanghelia se va afla în pericol. Nu poți să păstrezi Evanghelia doar prin a te focaliza pe Evanghelie. Există tot felul de învățături și practici date de Dumnezeu, care sunt necesare tocmai în scopul Evangheliei, iar noi ajungem să le neglijăm în detrimentul nostru.

De exemplu, doctrina Trinității este inseparabilă de Evanghelie. Tatăl, Fiul și Duhul împlinesc fiecare roluri distincte în mântuire, ceea ce înseamnă că orice distorsionare a învățăturii privind Trinitatea este în același timp o distorsionare a Evangheliei.

Un alt exemplu: veridicitatea Scripturii reprezintă un fundament epistemologic categoric pentru Evanghelie. Credința noastră în Hristos este întemeiată pe veridicitatea și încrederea pe care o avem în Cuvântul lui Dumnezeu.

În ceea ce privește practicile care protejează Evanghelia, dacă ne gândim la membralitatea în biserică și la disciplina bisericii, ne va fi de ajuns pentru a fi convinși de influența lor. Așa cum spunea Jonathan Leeman, membralitatea bisericească arată lumii cine Îl reprezintă pe Isus, iar disciplina bisericii protejează Numele lui Isus.

Membralitatea bisericii distinge grupul de oameni care aparțin Evangheliei. Ea arată lumii: „aceștia sunt oamenii Evangheliei. Acesta este noul popor pe care Evanghelia îl creează.”

La rândul ei, disciplina bisericii păzește imaginea Evangheliei pe care biserica o arată înaintea lumii. Ea păzește biserica de la a prezenta o imagine falsă a Evangheliei înaintea popoarelor care o privesc. Și ea face aceasta afirmând ceea ce nu este un creștin: „aceasta nu este viața care decurge din Evanghelie”.

Mai mult, așa cum spunea cineva, disciplina bisericii este Evanghelia în acțiune. Hristos, Dumnezeu nu ne abandonează în păcatul nostru. Nici noi, de aceea, nu ar trebui să abandonăm pe membrii bisericilor noastre în păcatele lor. Dimpotrivă, noi trebuie să ne îndreptăm către ei cu mustrare, în dragoste, și cu oferta iertării fără plată din partea lui Hristos.

Aceste doctrine și practici, alături de multe altele, sunt strâns legate de Evanghelie. Ele sunt conectate organic la ea. Nu putem să le ignorăm fără să păgubim înțelegerea pe care noi o avem cu privire la Evanghelie și deopotrivă mărturia pe care noi o aducem pentru Evanghelie.

Așa că, iată care este avertismentul meu: nu lăsați ca centralitatea în Evanghelie să devină un soi de esențialism evanghelic și care să conducă la reducționism evanghelic. Da, faceți din Evanghelie centrul vieții voastre și al vieții bisericii. Dar nu lăsați ca ea să sune ca și cum Evanghelia este singurul lucru care contează.

CREIONAREA LEGĂTURILOR

Înapoi la prima întrebare: Cum să treci dincolo de Evanghelie fără a te îndepărta de Evanghelie? Cu alte cuvinte, cum să predicăm și să practicăm aceste lucruri, fără a lăsa în urmă Evanghelia?

Iată recomandarea mea: ar trebui să facem aceasta prin a conecta constant Evanghelia de doctrina și practica noastră.

Am făcut deja acest lucru chiar în acest articol. Trinitatea, autoritatea biblică, membralitatea bisericească și disciplina bisericii sunt legate în mod organic de Evanghelie. La fel trebuie procedat cu nenumărate alte învățături și practici cruciale pentru biserică.

Modalitatea în care un lider de biserică trece dincolo de Evanghelie, fără a se îndepărta de la Evanghelie, constă din a realiza acele legături organice explicite în predicarea și învățătura pe care el o dă. Concentrarea pe aceste lucruri fără a pierde din focalizarea pe Evanghelie se realizează prin trasarea legăturilor și relațiilor între aceste lucruri și Evanghelie.

Așa trebuie să învățăm să facem lucrurile în lumina Evangheliei, fie că este vorba despre învățătura despre prezbiterii bisericii, învățătura despre creșterea copiilor, despre escatologie, despre logodnă și căsătorie, despre botez și alte lucruri – și trebuie să facem asta într-un fel care să arate cum fiecare din aceste lucruri este conectat la Evanghelie. În felul acesta, doctrinele și practicile noastre nu vor ajunge niciodată să intre în competiție cu Evanghelia. Dimpotrivă, își vor da mâinile cu ea.

Nu lăsa ca centralitatea ta în Evanghelie să devină reducționism evanghelic. Dimpotrivă, realizează conexiunile dintre Evanghelie și orice alt lucru, inclusiv în ceea ce privește structura și viața congregației tale.

NOTE BIBLIOGRAFICE

[1] Chiar dacă nu atașează în mod explicit termenul „Evanghelie” la cuvintele Sale, Isus predică foarte clar Evanghelia Crucii – de exemplu în Marcu 10:45. Într-o notă mai generală, chiar dacă noi recunoaștem beneficiul studiului terminologiei, nu trebuie să condiționăm în mod excesiv definiția pe care o dăm Evangheliei, și nici felul în care o identificăm în textul nostru, de existența termenului „Evanghelie” în acel pasaj. Altfel, ar trebui să spunem că Ioan nu vorbește niciodată despre Evanghelie, pentru că el nu folosește niciodată acest termen în niciuna din scrierile sale din Noul Testament.

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.

Altele etichetate ca: articles