Membralitate & Disciplină

22 DE GREȘELI PE CARE LE FAC PĂSTORII ATUNCI CÂND PRACTICĂ DISCIPLINA BISERICII

De Jonathan Leeman

Jonathan Leeman este directorul editorial al 9Marks și unul din prezbiterii Cheverly Baptist Church din Cheverly, Maryland. Îl puteți găsi pe Twitter la @JonathanDLeeman.
Article
09.18.2015

Păstorii fac uneori următoarele greșeli cu privire la disciplina bisericii:

1) Eșuează să explice congregațiilor lor ce presupune disciplina bisericii și cum trebuie practicată.

2) Nu practică membralitatea atentă, ceea ce include (1) învățarea oamenilor cu privire la ce presupune calitatea de membru înainte ca ei să se alăture bisericii; (2) încurajarea celor ce doar participă la serviciile bisericii să se alăture ca membri; (3) intervievarea atentă a oricărei persoane care dorește să devină membru; (4) supravegherea regulată a întregii turme, la nivel individual; (5) și păstrarea și actualizarea unui registru de membri care să reflecte cu acuratețe cine este prezent la adunările săptămânale.

3) Nu își învață congregațiile cu privire la convertirea biblică, și în special cu privire la nevoia pocăinței.

4) Ratează să îi învețe pe membrii noi, imediat ce sunt primiți în biserică, legat de posibilitatea disciplinării viitoare și asupra faptului că demisia pentru a evita disciplina nu este acceptabilă.

5) Nu se asigură că documentele publice ale bisericii (statutul, constituția, actele de înființare etc.) tratează procedurile privitoare la disciplina bisericii, expunând astfel biserica unor riscuri legale.

6) Nu urmează pașii din Matei 18 sau 1 Corinteni 5, depinzând astfel de circumstanțe. De exemplu, într-o situație potrivită cu pasajul din Matei 18, ei ratează să înceapă procesul prin confruntarea privată a păcatului.

7) Judecă greșit cât de repede să treacă la disciplina formală, fie prin a se pripi, fie prin a face procesul prea lent.

8) Nu predică adecvat și nu explică congregației de ce un act anume de disciplină este necesar.

9) Transmit adunării prea multe detalii legate de un anume păcat față de care recomandă disciplina, punând membrii acelor familii în situații umilitoare și făcând ca oile mai slabe să se poticnească.

10) Tratează procesul disciplinei bisericii în întregime ca pe un proces legal, neluând în considerare aproape deloc păstorirea inimilor nepocăite, la nivel individual.

11) Acordă prea puțină atenție diferențelor între felurile de păcătoși și modului în care acest lucru poate dicta cât de mult timp poate o biserică să tolereze un mod păcătos de a trăi înainte de a trece la următoarele etape ale disciplinei (vezi 1 Tesaloniceni 5:14).

12) Uită că și ei trăiesc prin îndurarea Evangheliei și, astfel, tratează disciplina de pe postura unor oameni auto-neprihăniți. Din această greșeală izvorăsc altele, cum ar fi un ton excesiv de sever sau o atitudine distantă și rece față de ceilalți credincioși.

13) Eșuează să îl iubească cu adevărat pe păcătos… prin a uita să Îl implore pe Domnul pentru pocăința acelei persoane.

14) Cer prea mult de la o trestie frântă. Cu alte cuvinte, cerințele lor pentru pocăința acelor persoane sunt mult prea mari pentru cineva care a fost prins adânc în ghearele păcatului.

15) Nu își instruiesc adecvat congregația cu privire la felul cum să interacționeze cu păcătosul nepocăit, cum ar fi cele legate de cum să relaționeze cu acea persoană în situațiile din societate sau cum să stimuleze pocăința în respectivul păcătos.

16) Nu invită persoana disciplinată să continue să participe la serviciile bisericii, așa încât aceasta să poată auzi în continuare Cuvântul lui Dumnezeu (presupunând că la mijloc nu este niciun risc cu privire la vreo activitate infracțională). De asemenea, ei eșuează să informeze biserica asupra faptului că toți trebuie să spere că persoana disciplinată va continua să vină la biserică.

17) Pun responsabilitatea pentru conducerea procesului de disciplină pe umerii unui singur om, de regulă păstorul senior, ispitind astfel diverse persoane din biserică să îl acuze pe acesta de faptul că ar avea războaie personale.

18) Nu îi implică suficient pe prezbiteri în viața adunării, așa încât aceștia nu sunt în cunoștință de cauză cu privire la starea turmei. Acest eșec al disciplinei formative va slăbi în mod inevitabil abilitatea bisericii de a se achita și de cea colectivă.

19) Nu predică săptămânal Cuvântul lui Dumnezeu.

20) Permit congregației să trateze un caz de disciplină dintr-un spirit greșit de pedepsire, în loc ca acel caz să fie tratat cu dorința iubitoare de a-l avertiza pe păcătosul nepocăit cu privire la pedeapsa finală care va veni din partea lui Dumnezeu.

21) Trec la disciplină pentru lucruri pentru care nu au bază biblică (ex. jocul de cărți, dansul etc.).

22) Trec la disciplină pentru orice alt motiv decât spre binele acelei persoane, spre binele bisericii, spre binele comunității respective și spre gloria lui Hristos.

 

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.