CARE SUNT CÂTEVA DINTRE PRACTICILE EVANGHELISTICE GREȘITE?

• Eșecul de a prezenta Evanghelia. Întrucât evanghelizarea înseamnă împărtășirea Evangheliei, principala modalitate de a greși este să nu prezinți deloc acest mesaj. Uneori, cei care fac lucrare socială cred că, prin a se îngriji de cei săraci sau prin a-i ajuta pe cei oprimați, ei „împărtășesc Evanghelia fără cuvinte”. Dar nu fac asta. Ei pot face lucruri minunate și altruiste pentru alții, dar evanghelizarea înseamnă să le spui altor oameni mesajul despre Hristos.
• Distorsionarea mesajului. Evanghelizarea credincioasă presupune să transmiți mesajul în totalitatea lui (Faptele Apostolilor 20:27), incluzând chiar și lucrurile nepopulare legate de păcat și judecata lui Dumnezeu.
• Predicarea unui mesaj fals în locul celui adevărat. Unii oameni, care pretind că predică Evanghelia, de fapt ei predică tocmai opusul ei, însoțit de consecințe dezastruoase pentru ei și pentru cei ce îi ascultă (Galateni 1:6-9; 2 Petru 2:1-3).
• Prezentarea Evangheliei ca pe o simplă opinie. A prezenta Evanghelia ca pe o opinie personală, pe care cineva o poate respinge fără a își asuma vreo consecință reală, este o distorsionare a Evangheliei. Evanghelizarea presupune să îi chemăm pe oameni să se pocăiască de păcatele lor și să își pună credința în Hristos, pentru a fi mântuiți de mânia lui Dumnezeu. Evanghelia nu este o simplă opinie, iar evanghelizarea pe care o facem trebuie să comunice cu credincioșie adevărul universal al Evangheliei și cerințele ei obligatorii.
• A face presiuni față de cineva pentru a lua o decizie. Doar Dumnezeu poate să dea pocăința și credința. Dacă facem presiuni asupra oamenilor, pentru ca ei să ia o decizie, ei pot face așa ceva, dar va fi un lucru care nu va avea nicio valoare în veșnicie. Acest lucru poate conduce în mod fals pe cineva să creadă că, prin „decizia” lui, el ar fi devenit creștin, pe când el nu s-a pocăit de păcatele sale și nu și-a pus credința în Hristos.
• A face mare caz din lucruri mărunte. Chiar dacă am putea să ne dorim să tratăm suficient de bine întrebările celor necredincioși, petrecerea exagerată a timpului dezbătând multe ore problema răului nu este același lucru cu predicarea lui Hristos. Nu lăsați ca astfel de lucruri, care distrag atenția, să vă împiedice de la prezentarea mesajului Crucii.
• Tratarea cu duritate a întrebărilor și obiecțiilor venite din partea necredincioșilor. Acesta este un fel prin care îi putem jigni și putem să întrerupem rapid conversațiile evanghelistice. Petru ne arată cum ar trebui să răspundem întrebărilor venite de la necreștini, atunci când el scrie: „Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos, să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău” (1 Petru 3:15-16).

Acest articol a fost tradus în parteneriat cu Magna Gratia. Pentru resurse biblice asemănătoare, vizitați pagina lor de internet.